Eu mi-am scris un fel de jurnal încă din vremea când eram la grădiniţă, dar majoritatea textelor de aici le-am scris în perioada 2005-2008 în care vorbeam pe chatul DC++ cu prietenii din reţeaua RakNet. Când aceştia puneau întrebări despre mine, le scriam pe chat un răspuns pe loc, dar fiindcă întrebările se repetau, am decis să copiez într-un fişier Word, ocazie cu care le-am rescris mai detaliat şi cu diacritice. pentru a da copy-paste şi altora care mă mai întrebau.
Unele articole sunt scrise mai recent, de exemplu “de ce am părul lung” sau “de ce nu fac sex”, scrie în urma întrebărilor prietenilor cu care vorbesc pe Facebook sau când ne întâlnim afară.
Le-am postat pe toate aici pentru a le putea da linkuri celor care îmi mai pun astfel de întrebări, şi vă invit pe TOŢI să citiţi, începând cu “Viaţa lui Teoalida… pe scurt” pentru a afla ADEVĂRUL despre mine înainte să puneţi urechea la diverse bârfe minciunoase pe care unii dintre voi le-aţi auzit.
V-aţi întrebat vreodată din ce fel de familie provin, originea hobby-urilor mele, sau de ce am ales să fac bani pe internet în loc să mă angajez la un job? Citiţi această pagină!
Capitole: viaţa din copilărie – viaţa după copilărie – mi-am făcut site – primii mei bani – afacere de succes
În această poză vedeţi ce mi-a definit copilăria şi mi-a creat pasiunile pentru geografie, inginerie, maşini, ceea ce au evoluat în afacerile care le am în prezent, servicii de design-arhitectură şi baze de date în domenii auto, imobiliare, geografie, etc, care imi aduc o groază de bani.
Am ales să fac şcoala de şoferi la Bon Voyage în iunie 2017 cu instructorul Badea Nicolae, am luat sala pe 4 August 2017 cu 26 din 26 dar am picat examenul practic de 2 ori, pe 22 Noiembrie 2017 şi 18 Aprilie, ca apoi să obţin carnetul din a 3-a încercare pe 20 Iulie 2018.
Ideea de a investi în imobiliare a apărut la începutul lui 2015. Făcusem pentru prima dată un calcul al veniturilor mele iar pe anul precedent (2014) câştigasem cam 5000 euro din arhitectură şi baze de date, şi fiindcă bunicii îmi dădeau mâncare şi nevoile de bază, eu aveam cheltuieli aproape 0. Mă bazam pe un venit mediu de 500 euro pe lună, în 2016 voi strânge suma de 18.000 euro cât să cumpăr o garsonieră şi să o închiriez, care să îmi aducă alţi 200 euro pe luna (să îmi mărească veniturile cu 40%).
Voi când şi cum aţi aflat cum se fac copiii, ce este sexul, etc? Eu, deşi auzisem poveşti cu barza, ştiam că am ieşit din burta mamei, dar nu ştiam că DOAR femeile pot naşte copii şi DOAR împreună cu un bărbat… mi-a luat câţiva ani să aflu adevărul, trecând prin multe ipoteze amuzante, din cauza idioţilor care mi-au dat viaţă FĂRĂ a îmi spune exact CUM mi-au dat viaţa.
În toamna lui 1996 am ajuns la scoală, în Clasa 1, matematica, citire, ştiinţă, materii frumoase, dar plictisitoare după un timp, eu speram şi la educaţie fără manuale şi caiete, adică să învăţ cum sa am succes în viaţă şi AFACERI, bunele maniere, comportament, educaţie fizică… dar nimic de genul ăsta!
1995-1998: 486 DX-2 20/40 MHz, 4 MB RAM, 210 MB hard disk.
1998-2001: AMD K6-II 333 Mhz, 32 MB RAM, 2 MB video card, 4.3 GB hard disk.
2001-2004: AMD K7 Athlon, 850 MHz, 256 MB RAM, 32 MB video card, 20 GB hard disk.
2004-2009: AMD Athlon 2500+, 256 MB RAM, HDD 80 GB, am păstrat placa video de 32 MB.
2009-2016: Pentium Dualcore 2500 Mhz, 2 GB RAM, NVidia 9500 GT 512 MB, HDD 500 GB.
2016-2020: Intel i5 6500 (4 core) 3.2 GHz, 16 GB RAM, SSD 250 GB, HDD 2 TB, grafică integrată, ulterior adăugat NVidia GTX 1050 TI.
2020-present: AMD Ryzen 9 3950X (16 core), 32 GB RAM, 500 GB + 2 TB SSD. Am păstrat NVidia GTX 1050 TI.
Am scris acest articol pentru toţi copiii din lista mea de prieteni care mă întreabă ce jocuri joc sau am jucat în copilăria mea.
Ideea de a intra în reţeaua de bloc era încă din 2001, dar cum în familia asta orice promisiune nouă devine realitate peste cel puţin 2 ani… ulterior mi-am dat seama că oricum n-aveam ce face într-o asemenea reţea mică de bloc cât era la vremea aia.
Fiindcă finala Cupei României se disputa Ilie Oană pe 25 Mai 2019, am zis să mă duc şi eu pentru prima dată pe un stadion. Joi (23 Mai) m-am dus în parc să întreb prietenii, care mergeţi la meci, nimeni dintre copii n-a vrut să meargă, singurul care a zis că ar merge era vecinul meu de 40 ani, fostul preşedinte, să vedem dacă are timp, vorbim sâmbătă dimineaţă.
Sâmbătă vecinul nu a intrat online aşa că singura opţiune a fost să merg la meci SINGUR. Dimineaţa erau încă bilete pe site-ul FRF dar n-am ştiut cum fac dovada dacă cumpăr bilet online (mi-au zis cei de la stadion să îl fac la imprimantă şi mi-l scanează la intrare) aşa că m-am dus la stadion la 19:00 ca să aflu că s-au vândut toate biletele.
Era o vreme în 2003 când, dintre puţinele DC-uri existente pe atunci, oDC-ul devenise aşa popular, încat idioţii României asociau numele oDC cu reţeaua DC (Direct Connect), iar când voiau un client DC, întrebau aiurea De unde pot lua un oDC? sau Cine îmi da şi mie un oDC? Experţii îi răspundeau probabil dându-i link către site-ul oDC-ului, ceea ce făcea ca oDC-ul să se răspândească din ce în ce mai mult.
Acest articol l-am facut vara 2008, din propria experienta de 6 luni in Paid to Click, timp in care probabil nu am testat personal mii de site-uri insa am vorbit personal cu alti membri experti in Paid to Click si admini de astfel de site-uri.
Criteriile mele de a alege apartament erau aşa:
– Bloc mai înalt decât restul din cartier, sau cel puţin să nu fie alte blocuri mai înalte în preajmă.
– Vedere către zonă aglomerată: parc, şcoală, magazine, foarte important nu către o alee pe care trec doar riveranii.
– Apartamentul să nu aibă pereţi către vest (apus).
– Dormitorul să fie spre est adică să mă trezesc cu soarele pe faţă.
– Aproape de gară, să pot merge cu trenul în alte oraşe fără a depinde de autobuze către gară care pot rămâne blocate în trafic şi pierde trenul.
A dispărut maşina într-o noapte probabil pe la ora 1:00-5:00. La ora 5 se scoală tata şi pleacă la muncă, a venit la 19:00, s-a dus jos sa ia masina, şi surpriză… unde-I maşina? A chemat poliţia dar degeaba, trecuse 16 ore de la momentul furtului, destul timp cât să scoţi maşina din ţară chiar pe la Oradea şi să se piardă urma. Dacă observa dispariţia dimineata şi anunţa poliţia, poate se făceau la ieşirile din oraş din ţară, dar aşa… 0% sanse de recuperare.
Mi-am făcut un plan de RĂZBUNARE, să le demonstrez idioţilor că nu e ilegal şi nu mă va aresta poliţia dacă am părul lung, şi le-am zis că pentru fiecare dată când mă mai mint voi lăsa părul să mai crească încă 1 cm. Părul tot creştea şi între timp mi-am dat seama că mă simt mai bine cu părul lung. Părul de 1-2 cm care anterior deranja pe spatele urechii, acum având peste 10 cm atârna peste ureche şi nu mai deranja.
Cele mai frumoase momente din copilăria mea erau atunci când mă jucam cu alţi copii, dar rareori aveam această şansă. Mă uitam de la geam la copiii care se jucau afară, sau când ieşeam afară cu familia la fel mă uitam la copiii care se jucau în parcuri. Erau “străini” (persoane care nu erau cunoscute în prealabil de părinţi şi bunici) şi nu aveam voie să interacţionez cu ei.
Viaţa mea socială era limitată la părinţii şi bunicii mei, şi vizitele prietenilor de familie, foşti colegi de facultate al părinţilor, care veneau la mine cu copiii sau mergeam eu cu părinţii mei la ei acasă, de câteva ori pe an, fiind nevoit să mă rog de părinţii mei câteva luni ca să îmi invite prietenii în vizită, iar contrar copiilor de azi care se joacă cu copii de acelaşi sex, eu când eram mic preferam să mă joc cu fetiţele.
Există heterosexuali (persoane care au relaţii intime cu cei de sex opus), homosexuali, gay, lesbiene, şi alte orientări sexuale. Eu sunt ASEXUAL. “Iubesc, îşi doresc să se căsătorească, dar nu şi să întreţină relaţii intime“.
Pentru toţi idioţii care cred ca vocea mea actuală este aşa urâtă de la naştere, vă rog download-aţi aceste MP3-uri. Sunt casete audio înregistrate de tataie şi de tata în jurul vârstei de 4-5 ani, pe care le-am copiat pe calculator.
Când le ceream ceva părinţilor, nu-mi dădeau şi găseau mereu motive să nu-mi cumpere, că n-au bani, etc… îmi dădeau doar de crăciun, paşte, şi la ziua mea mai primeam câte ceva, dar de obicei tâmpenii. Adică primeam cadou ori jucării pentru o vârstă inferioară mie, ori haine prea largi şi negre care nu-mi plăceau. Unele îmi erau puţin utile, dar nu erau bune la raport preţ/nevoie. Şi ei ziceau că “asta ţi-a adus cadou moşu”… Ia cară-te de aici idiotule cu moşii tăi imaginari, TU ai cumpărat tâmpenia asta scumpă şi inutila, şi acum 1 lună când ţi-am cerut ceva de care am nevoie te plângeai că n-ai bani… Doar de ziua mea mai primeam uneori ce ceream.