Despre mine

Sunt Teoalida din Ploiesti şi mă pasionează tot ce e legat de arhitectură, urbanism, cartografie, geografie, maşinile, desen tehnic în AutoCAD, scris articole şi compus baze de date în Word / Excel. Am făcut acest site pentru a prezenta diverse lucrări realizate, pentru prieteni şi pentru eventuale colaborări.

Toate articole, desenele, documentele Word şi bazele de date Excel de pe site, reprezintă munca mea personală! Exceptie unele fotografii, care au link la sursa originală. Canal YouTube: Ploiesti Citizen.

Mă puteţi contacta pe Live chat, pe Facebook sau la email email image

Hărţi cu blocuri în Google Maps

Harta cu blocuri in Google MapsStudiez arhitectura comunistă din 2005 iar asta îmi permite să ghicesc anul construirii oricărui bloc din România doar uitându-mă la poza din satelit, plus numărul de apartamente cu ajutorul Google Streetview.

Am compus în Excel o bază de date cu blocurile (adresă stradă, anul construirii, număr etaje şi apartamente, coordonate GPS) pe care am integrat-o în Google Maps, culorile blocurilor indicând anul construcţiei.

Un proiect unic în România realizat voluntar, deocamdată pentru Ploieşti (în 2018) după cel pentru Singapore (în 2017) dacă primesc suficiente aprecieri voi extinde proiectul şi la Bucureşti şi alte orase.

Hărţi desenate pentru perete

Harta cu blocuriLa scurt timp după conectarea la internet în 2005 văzând că nu există hărţi digitale cu blocuri, am decis să desenez voluntar propriile hărţi în AutoCAD şi apoi colorate în Paint, pentru Ploieşti (18 hărţi pe cartiere) plus alte 12 oraşe din împrejurimi, pe care le-am distribuit în format digital PNG.

Am făcut statistici ale numărului de blocuri şi apartamente pentru toate oraşele de pe raza de 100 km din jurul Ploieştiului, plus planurile blocurilor standard.

Pasiunea a evoluat în 2008 către arhitectura internaţională şi nu m-a mai interesat România până în 2018 când am desenat o nouă hartă în AutoCAD a întregului Ploieşti, în scopul de a vinde hărţi de perete tipărite.

Palatul Micul Trianon

Micul TrianonProbabil cea mai frumoasă operă de artă grafică 3D în AutoCAD, aceasta este un fel de reconstrucţie virtuală a Palatului Cantacuzino “Micul Trianon” din Floreşti-Prahova, desenat voluntar iniţial în 2006 şi reimbunatatit în 2014.

Există programe speciale pentru arhitectură (ArchiCAD, Revit, Blender) care fac randări de calitate mai bună ca AutoCAD-ul, dar la cât de puţin am câştigat din meseria asta, nu se justifică să cumpăr alte licenţe.

.

.

.

Geografie

Geografia RomanieiPe timpurile când eram la şcoală am scris chestii despre geografia României (şi nu numai):
– Împărţirea administrativă, lista oraşelor cu anul infiinţării.
– Listă munţi, dealuri, câmpii, vârfuri, râuri, lacuri, etc.
– Listă drumuri naţionale şi căi ferate.
– Populaţia oraşelor şi judeţelor (baza de date in Excel).

Nou: Hartă interactivă în Google Maps cu populaţia oraşelor şi anul înfiinţării.

.

Design de arhitectură (english)

Planuri de apartamentePasiunea pentru arhitectură datează din copilărie, dar doar în 2008 m-am apucat serios de muncă, desenând câteva zeci de modele de case şi blocuri, unele inspirate din arhitectura internaţională, altele concepţie proprie, un oraş virtual proiectat inteligent… cum nu veţi vedea prea curând în România!

O varietate de apartamente, de la garsoniere de 30 m² până la penthouse-uri de 6 camere şi 200 m², suprafaţă medie de 100 m² şi 30 m² de persoană (pentru comparaţie, apartamentele din Bucureşti au în medie 55 m² şi 20 m² de persoană). Case individuale şi înşiruite, ca şi complexe de case, de la 40 m² până la peste 400 m² si 7 dormitoare.

.

Planuri de caseDe când am chatul în 2012 sunt contactat de persoane individuale, dar şi arhitecti şi dezvoltatori imobiliari, pentru servicii de arhitectură-design. Multe persoane m-au încurajat să încep o carieră profesională în arhitectură, dar a desena clădiri pentru clienţi s-a dovedit o meserie nu prea placută comparat cu a desena clădiri dupa propriile reguli ca hobby artistic, din cauză că 90% persoane cer planuri gratis iar restul 10%, clienţii care mă plătesc îmi consumă prea mult timp pentru banii oferiţi, cerând nenumărate modificări. În 2016 am renunţat la a oferi servicii de arhitectură.

Dacă construiţi o casă sau un bloc şi puteţi plăti un arhitect, vă pot pune în legătură cu architecţi cu diplomă.

Design interior (english)

Design interiorAm desenat şi mobilă şi design interior, din pasiune de modelare 3D. Câteva piese de mobilier le-am desenat pentru apartamentul meu şi pentru mama mea care lucra la o firmă de mobilă în 2001-2003.

Lipsa de clienţi în domeniul mobilei comparat cu clienţii din arhitectură, m-a prevenit să acumulez experienţă.

.

.

.

Design de maşini (english)

Masini desenateO altă pasiune de-a mea sunt maşinile, colecţionam poze şi date tehnice cu care îmi făcusem o proprie enciclopedie auto despre maşinile produse în lume. În plus, între 2000 şi 2007 desenam propriile maşini marca Teoalida, în Paint şi mai târziu AutoCAD. Nu sunt maşini foarte moderne, dar sunt masini desenate la un nivel înalt de detaliere.

.

.

.

.

Enciclopedia de maşini (english)

Enciclopedia autoDin pasiune pentru scris şi făcut tabele, statistici şi analiză de date, din 2003 încoace am făcut o enciclopedie auto. Copiind date tehnice din reviste, am creat liste în format .DOC şi tabele în format .XLS. Incluzând un tabel cu peste 20.000 modele auto care se vând în Europa, care mi-a luat peste 1000 ore de muncă.

Un hobby care s-a transformat în mod neintenţionat într-o sursă de venit în 2012, am descoperit că diverse companii cumpără astfel de baze de date. Am extins proiectul către maşinile din America şi Asia iar în 2015 le-am văndut la peste 100 de clienţi: magazine de piese auto, firme de asigurări, programatori care fac site-uri web sau aplicaţii de mobil, etc, chiar şi unii din marii producători de maşini folosesc baze de date create de mine.

Proiecte în Word şi Excel (ro / en)

HDB DatabaseÎmi place să colecţionez date şi să le scriu în Word şi Excel, mulţi ani realizam totul manual, dar începând 2015 fac şi web scraping, adică creearea de scripturi in Visual Studio care extrage datele de pe site-uri automat cu o viteză medie de 1 pagină pe secundă. Exemple:

– Colecţii de bancuri, adunate din ziare şi scrise în Word în 1998-2000.
– Poveştiri umoristice, scrise în Word din proprie imaginaţie, în 1998-2003 (nu le mai fac publice datorită reacţiilor nedorite din partea unora).
Geografia României şi Geografia lumii, făcute în 1998-2005 inainte să mă conectez la internet, Wikipedia a făcut inutilă mare parte din munca mea.
Baza de date a muzicii cu rating în funcţie de preferinţele mele, începută în 2005 (probabil unul din cele mai INUTILE lucruri făcute de mine).
Baza de date a blocurilor din Singapore, începută în 2009 voluntar ca hobby, abandonată în 2010 şi reînviată în 2014 pentru a o vinde, fiind cumpărată de agenţii imobiliare, firme de telecomunicaţii, curierat, etc.
Baza de date a complexelor din Hong Kong, peste 1000 complexe rezidenţiale, făcută în 2011 pentru o companie de asigurări din Statele Unite (prima mea lucrare majoră făcută la cererea cuiva şi nu ca hobby personal).
Baza de date a blocurilor din Ploieşti, realizată în 2018, voi vedea dacă voi avea şi în România succesul pe care îl am în Singapore.
Baza de date a telefoanelor mobile, realizată prin web scraping în 2016, peste 8000 modele de celulare.
– Şi alte 50 baze de date! Ce urmeaza?

Design diverse (english)

Desen grafic in AutoCADNu mă limitez doar la case, blocuri, mobilă şi design interior, aici vedeţi alte chestii desenate de mine în AutoCAD pentru diverşi clienti.

De exemplu planuri de clădiri cu poveşti “speciale”, desenate pentru Michael Lee, un artist din Singapore care le picta pe pânză.

.

.

.

.

Studii la diverse tari, arhitectura şi piata imobiliară (english)

Orasele lumiiÎmi place să explorez lumea cu Google Earth şi Streetview şi să citesc site-uri din fiecare ţară.

Am studiat arhitectura, piaţa imobiliară şi condiţiile de trai, scriind articole despre următoarele ţări / regiuni: North America, Latin America, Europe, North Korea, South Korea, Japan, China, Hong Kong, Singapore, Malaysia, Vietnam, Philippines, India, Africa.

Vizitaţi şi pagina Topul celor mai frumoase 10 oraşe din lume şi Cele mai înalte clădiri de-a lungul istoriei!

.

Construcţii în The Sims (english)

Oraşe în The Sims 2Înainte de a intra în domeniul arhitecturii în AutoCAD, mi-am arătat pasiunea de urbanism în The Sims 2 unde în 2006-2008 am construit oraşe întregi cu blocuri decorative, nefunctionale în scopul jocului.

Pe lângă aceste oraşe, am construit peste 40 case funcţionale în scopul jocului pe care le ofer la download gratuit pe site-ul meu. The Sims 2 este jocul meu preferat (şi probabil majoritatea studenţilor la arhitectură cărora le plac jocurile, joacă The Sims).

Chestii făcute de mine despre jocuri (english)

The Sims 2 house designJocurile sunt partea cea mai PUŢIN importantă din viaţa mea, îmi petrec maxim 5% din timpul stat la calculator în jocuri, uneori trec câteva luni fără să intru în vreun joc. Îmi place să lucrez în Word şi Excel făcând tabele şi statistici, inclusiv despre jocuri! De exemplu măsurând viteza fiecărei maşini din joc şi creând un grafic.

Age of Empires, jocul pe care îl jucam cel mai mult prin 1998-2002.
Beetle Crazy Cup, un căcat de joc cu curse de maşini, gameplay foarte slab, dar e unul din puţinele jocuri pe care îl puteam juca în 2 la un calculator, cu prietenii care veneau în vizită.
Caesar 3, cel mai bun joc city-building (jucat 2005-2007 şi 2011). Caesar 3
Grand Theft Auto
Vice City şi San Andreas (jucate 2005-2006 şi SA-MP 2010-2011)
Need for Speed Porsche 2000, Hot Pursuit 2, Underground (jucate 2003 -2007).
The Sims 2 şi 3, jocul preferat al meu şi probabil al oricărui student la arhitectură (jucat în 2005-2008 şi 2012-2013).
Alte jocuri preferate (dar despre care n-am avut ce tabele sa fac): Bridge Builder / Bridge Construction Set, Railroad Tycoon 2 şi 3, Quake 2 şi 3, Worms, etc.

Jocuri prea vechi?
De când am internet în 2005 am găsit şi alte lucruri de făcut decât să pierd timpul în jocuri. Am descoperit că există mult mai multe jocuri şi am decis să nu le mai încerc. Am o vârstă şi multe alte responsabilităţi ca să mai am timp de jocuri. Dacă ma plictisesc de muncă în AutoCAD, prefer să mă joc în acelaşi AutoCAD în scop creativ sau să fac o bază de date în Excel. Dacă totuşi am chef de jocuri, prefer să joc aceleaşi jocuri pe care le jucam şi în copilărie, decât să caut jocuri noi.

Istorie

Prezenţa mea online a început în 2009 cu teoalida.webs.com, un site cu 10 pagini în engleză. L-am extins ajungând în 2012 la 50 pagini în engleză şi 3 pagini în română, aveam 200 vizitatori pe zi, prea mult pentru un hosting gratuit de la Webs.com.

În 2012 mi-am făcut un nou site cu WordPress pe pe hosting şi domeniu plătit www.teoalida.com cu peste 100 pagini în engleză şi un subfolder www.teoalida.com/ro cu WordPress separat, pe care am pus cele 3 pagini de interes românesc (Harta Ploiesti, Micul Trianon, Geografia României), plus o versiune în română a primei pagini “despre mine”. În 2015 traficul depăşise la 1000 vizitatori pe zi, dar paginile în română nu treceau de 10 vizitatori pe zi. Majoritatea clienţilor erau în străinătate.

În 2017 am mutat secţiunea în română pe un domeniu separat www.teoalida.ro şi am scris articole noi, pentru a obţine popularitate şi printre români.

Ce fac in prezent

În timp ce majoritatea oamenilor işi petrec timpul liber ieşind cu prietenii, jucând jocuri sau uitându-se la filme, eu încă din copilărie mi-am dezvoltat hobby-uri creative. Asta s-a întâmplat şi din cauză că în copilărie familia mi-a limitat foarte mult viaţa socială, mă jucam cu alţi copii doar când prietenii de familie veneau la noi în vizită sau mergeam noi la ei, nu puteam ieşi afară singur, etc, nu aveam ce altceva să fac decât să stau la calculator, îmi petreceam timpul în AutoCAD, Word, Excel, făcând voluntar lucruri, uneori inutile, dar care rămân pentru totdeauna şi le public pe acest site (jocurile şi filmele nu sunt tot o activitate inutilă?).

De când am descoperit programele de chat pentru site-uri în 2012, m-am axat pe proiecte cerute de clienţi individuali abandonând hobby-urile neproductive, iar în restul timpului făceam baze de date şi modele 3D care se pot vinde, abandonând hobby-urile care nu produc bani. Veniturile mele au crescut de la an la an, mai ales cele din vânzarea de baze de date, astfel încât în prezent mă axez pe proiecte care sunt utile la mai multe persoane, evitând clienţii individuali care cer să le fac proiecte care nu sunt utile altora decât clientului respectiv, uneori pun clienţii în contact cu persoane mai puţin ocupate ca mine.

Nu am un job full-time, îmi ocup timpul lucrând la cererea clienţilor sau lucrări din interes propriu pe care le public şi vând prin intermediul site-ului, dar şi proiecte voluntare atunci când pot ajuta un număr mare de oameni.

Pe lună, site-ul în engleză are ~40.000 vizitatori iar site-ul în română are doar 1000 vizitatori, ~500 persoane mă contactează pe chat sau email, din care ~50 sunt clienţi care mă plătesc pentru diverse lucrări (2018) în timp ce restul îmi mulţumesc pentru informaţiile gratuite oferite pe site.

În prezent pot ieşi afară singur când vreau eu, dar ieşind afară nu voi fi online pe chat să răspund la clienţi şi pot pierde vânzări, prefer să stau acasă cât mai mult pot şi să ies afară pentru plimbări de plăcere maxim 1 zi pe săptămână. În rest ies afară doar când am o treabă importantă.

Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre viaţa mea personală, citiţi tot jurnalul: Viata lui Teoalida.

Istoria blocurilor – arhitectura comunistă şi capitalistă

Unii oameni cred că blocurile au fost inventate de comunişti. GREŞIT. Regimul comunist NU a inventat blocurile ci a extins invenţia la scară largă. Aproape 3 milioane de apartamente s-au construit în perioada comunistă, mi-e greu să estimez cât % stau la bloc în oraşele mici, dar la nivel naţional cam 40% locuiesc la bloc (conform Ziarul Financiar, nu înţeleg cum au obţinut suprafeţele din articolul respectiv, sunt greşite, exagerate, fie includ balcoanele, fie exclud garsonierele, etc).

Giuleşti

Populaţia municipiului Bucureşti: 2.067.545 (1992), 1.926.334 (2002), 1.883.425 (2011). Conform statisticilor proprii, sunt 635.000 +/- 1% apartamente în Bucuresti, în care stă cam 85% din populaţia oraşului. Supraţata medie a unui apartament e în jur de 55 m² iar distribuţia: garsoniere 15%, 2 camere 35%, 3 camere 40%, 4 camere 10%, în medie 2,8 persoane pe apartament şi 20 m² de persoană. În oraşele mici distributia ajunge la: garsoniere 10%, 2 camere 45%, 3 camere 40%, 4 camere 5%, mai multe persoane pe apartament şi chiar şi numai 10 m² de persoană (estimările s-ar putea să nu fie corecte datorită numărului necunoscut de persoane cu domiciliul în oraşe mici dar care ocupă apartamente în Bucureşti, în locul numarului tot necunoscut de persoane care lucrează în străinatate).

Vedeţi şi: Decretul-lege nr. 61/1990 privind vînzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație care a stabilit definiţia confort 1, 2, 3 a apartamentelor şi preţurile la care urmau să fie vândute, dar parerea mea e ca la momentul construcţiei existau alte standarde de confort, eu însuşi am definit propriile criterii prin care am denumit modelele de blocuri.

Cum au apărut primele blocuri

Istoria blocurilor a început în Imperiul Roman, unde cei bogaţi locuiau în case unifamiliare (Domus) iar cei săraci locuiau în blocuri care între 3 şi 8 etaje (Insula). Ruine ale acestor blocuri romane s-au păstrat până în ziua de azi, dar ele sunt printre cele mai solide şi luxoase blocuri, se presupune că majoritatea blocurilor romane erau construite din lemn sau cărămidă nearsă, iar locatarii trăiau în permanenţă sub riscul de incendiu sau prăbusire. Augustus a limitat înălţimea blocurilor la 21 metri, urmând ca împăratul Nero să reducă limita la 18 metri după Marele Incendiu al Romei. Dar ca şi în prezent, unii constructori încălcau legea construind blocuri mai înalte. Sursa: Wikipedia şi romaninsulae.weebly.com

Blocurile au reapărut în secolul 17, în special în Olanda unde datorită taxelor pe faţada clădirilor, lumea a fost nevoită să construiască case înguste, lungi şi înalte, pe care să le vândă sau închirieze mai multor familii.

Care a fost primul bloc din România nu se ştie exact. În centrul vechi al Bucureştiului sunt clădiri de 3-4 etaje din secolul 19 care dacă erau ocupate de mai multe familii se pot considera blocuri. Dar denumirea de “bloc” a devenit populară în perioada interbelică.

Dacă în America criza din 1930 a pus capăt construcţiei de zgârie-nori pentru aproape 3 decenii (puteţi vedea pe https://tudl0867.home.xs4all.nl/buildings1960.html că cele mai înalte 20 clădiri din America în 1960 datează din <1933), în România ritmul construcţiilor din anii 1920 a continuat în anii 1930.

Dezvoltarea rapidă şi înmulţirea maşinilor a dus la apariţia planurilor de sistematizare, numeroşi proprietari din zonele centrare au fost expropriaţi pentru construirea unor bulevarde precum Magheru, lărgirea Căii Victoriei, sau în cazul Ploieştiului construirea Palatului Culturii şi Halelor Centrale. Investitorii imobiliari cumpărau case în zonele centrale pe care le demolau şi înlocuiau cu blocuri cu până la 12 etaje ca apoi să vândă sau închirieze apartamentele şi spaţiile comerciale.

În spatele faţadelor Art Deco adeseori simetrice şi cu elemente repetitive se ascund apartamente cu camere cu unghiuri strâmbe, aranjante neergonomic, unele fără geam, unele apartamente au vedere doar la curtea interioară, etc. Arhitecţii interbelici puneau accent pe a satisface dorinţele clienţilor şi nu pe respectarea normelor, proiectând blocuri care să umple în întregime parcelele de teren, adeseori cu forme neregulate. Stâlpii subdimensionaţi şi nealiniaţi în plan orizontal, uneori nici în plan vertical datorită etajelor superioare retrase, plus faţadele cu bowindouri şi alte decoraţiuni grele, le-au făcut vulnerabile la cutremure. Nu e de mirare că 30 blocuri interbelice s-au prăbuşit la cutremulul din 1977 (împreună cu 3 clădiri comuniste) iar alte câteva sute sunt în pericol iminent de prăbuşire la următorul cutremur mare.

Ştie cineva unde putem găsi legea construcţiilor interbelice? Presupun că era limită P+12 ca să prevină Bucureştiul să devină un alt New York, asta explică de ce mai multe blocuri au aceeaşi înălţime de 12 etaje, dar nu găsesc explicaţie de ce majoritatea (dar nu toate) au retrageri la etajele superioare. În pozele de mai jos vedeţi blocul Carlton (construit în 1936, prăbuşit în 1940), corpul principal de 12 etaje fără retrageri, însă se continuă cu un corp de 7 etaje cu ultimul etaj retras. Blocul Tehnoimport (avariat în 1977, vedeţi crăpăturile în formă de X pe pereţii faţadei), corpul principal cilindric de 10 etaje etaje fără retrageri, însă se continuă cu 2 corpuri de 6 etaje cu ultimul etaj retras.

 

Exemplu de plan neregulat, sursa: https://www.storia.ro/oferta/parter-3-camere-nicolae-balcescu-stradal-IDfyW6.html

Poze facute in anii 1930 de pe blocul Belvedere de 11-12 etaje. https://armyuser.blogspot.com/2009/12/bucurestii-vazuti-de-la-etajul.html

Ţinând cont că din populaţia României de 15.872.624 locuitori la recensământul din 1948, doar 3.713.139 (23%) locuiau în medul urban iar 12.159.485 (77%) în mediul rural, apoi în mediul urban, majoritatea de asemenea locuiau în mahalale la marginea oraşului fără apă curentă, canalizare sau curent electric, a locui la bloc în centrul oraşului era un lux pe care foarte puţini îşi puteau permite. Blocurile interbelice ofereau de la garsoniere de 30 metri pătraţi până la apartamente de 5 camere de 150 metri pătraţi, de obicei cu intrări separate pentru proprietari şi servitori (de la 3 camere în sus), iar în unele cazuri, parcări subterane şi săli de cinema (azi uşile garajelor sunt ruginite, nefolosite, aş vrea să ştiu când au fost abandonate garajele şi din ce motiv, deşi probabil motivul a fost că au devenit inutilizabile de maşinile de azi prea mari).

Unul puţinele blocuri interbelice a cărui parcare subterană este încă în uz (Strada Vasile Conta)

Dacă în ziua de azi apartamentele de la ultimul etaj sunt numite “penthouse” şi sunt cele mai scumpe şi mari (un apartament de la ultimul etaj acoperă 2 apartamente de la etajul inferior), în perioada interbelică ultimul etaj retras având geamuri mici presupun că era destinat servitorilor. Sunt totuşi câteva blocuri care includeau apartamente mai mari la ultimul etaj, exemplu: blocul de pe Nicolae Bălcescu 7-9 (1935) cel din poza de mai sus de lângă blocul Carlton şi cel de pe Tudor Arghezi din acest anunţ. Ar fi interesant de găsit planurile fiecărui etaj, sunt curios de compartimentarea etajelor retrase, sau dacă vreun locatar din aceste blocuri va citi acest articol să îmi dea informaţii.

Penthouse interbelic pe strada Tudor Arghezi, etaj 6 din 7 (este posibil ca etajul 7 sa fie pentru servitori)

De asemenea majoritatea maşinilor care circulau în perioada interbelică erau de provenienţă americană. Chiar nu înţeleg de ce Bucureştiul era supranumit “Micul Paris” şi nu “Micul New York”?

În Ploieşti, blocul Aroma (Strada Unirii nr. 8) este singurul bloc de 4 etaje cu lift. Construit la sfârşitul anilor 1930, are 12 apartamente. Un alt bloc de 4 etaje a fost construit la sfârşitul anilor 1930 lipit de vechea primărie şi a fost demolat după 1977 odată cu primăria, nu ştiu dacă avea lift. Lifturi mai există şi în blocul Băncii Comerciale pe Tache Ionescu din 1926, hotelul Central din 1928 s-ar putea să fi avut şi el lift.

Dacă în Ploieşti se făceau blocuri cu 4 etaje cu lift, ar fi posibil ca alte oraşe să aibă blocuri interbelice de 5-6 etaje. Ştie cineva care e înălţimea maximă atinsă de clădirile interbelice în alte oraşe din România?

Coloniile muncitoreşti au apărut în perioada interbelică, fiind formate din case individuale, case însiruite, şi blocuri cu 1 etaj (exemple: cartierul muncitoresc Hunedoara, colonia Petroşani, colonia Mărgineanca începută în 1939 conform Wikipedia care ulterior a devenit oraşul Plopeni), construcţia lor continuând în primii ani de comunism (sursa: simpara.ro).

Idei de locuinţe din panouri prefabricate au apărut în perioada regală de după război (sursa: octavdoicescu.blogspot.com).

Blocurile din Uniunea Sovietică

În Uniunea Sovietică dreptul la proprietate a fost anulat în 1918, proprietarii devenind chiriaşi. Proprietarii care deţineau case mari au primit noi chiriaşi cu care să împarta casa.

Regimul comunist a început în anii 1920 construcţia unor blocuri masive, cu apartamente luxoase de până la 10 camere mari de 15-25 metri pătraţi şi înalte de 3 – 3,5 metri unde mai multe familii locuiau “la comun”. Ideea era să fie alocate 1 sau 2 camere fiecărei familii, 5 metri pătrati de persoană (dacă se depăsea rata, puteai aplica pentru o nouă locuinţă), dar datorită construcţiei lente şi migraţiei rapide către oraşe, lista de aşteptare a ajuns la 10 ani şi 2 familii împărţeau câte o cameră, cu partiţii de lemn sau “pod” atunci când tavanele înalte permiteau acest lucru. În unele cazuri, un apartament găzduia 50 persoane care împărţeau o bucătărie şi una sau două băi. Probabil condiţiile de viaţă sunt de neimaginat pentru oamenii de azi, dar locatarii acestor blocuri se bucurau că aveau apă la robinet, băi şi curent electric, lucruri rar întâlnite în Rusia interbelică, iar viaţa la comun le dădea un sentiment de siguranţă. Citiţi mai multe pe kommunalka.colgate.edu (un site educaţional cu tururi video prin apartamentele comunale).

Apartamente comunale din Rusia interbelică

După moartea lui Stalin în 1953, regimul Khrushchev a trecut la blocuri ieftine cu apartamente unifamiliare, cu 2-3 camere şi tavan înalt de 2,5 metri, iniţial construite din cărămidă, dar din anii 1960 panourile prefabricate au început să fie folosite la scară largă. Locatarii fiind din nou fericiţi că aveau intimitate, propria baie şi bucătărie, dar unii vedeau noile blocuri ca find urâte şi cu camere mici, preferând să locuiască în continuare în apartamentele comunale.

Blocurile din ţările capitaliste

Şi ţările din Europa de Vest au lansat programe de locuinţe sociale, construind cartiere de blocuri cu mult spaţiu verde asemănător celor comuniste, în special după cel de-al doilea război mondial.

Dar spre deosebire de Europa de Est unde comunistii au demolat casele şi centrele istorice pentru a le înlocui cu blocuri şi au mutat cu forţa la bloc locuitori din toate clasele sociale, în ţările capitaliste istoria e pretuiţă şi dreptul la proprietate e respectat, complexele de blocuri fiind construite la marginea oraşelor, aşa că dacă veţi vizita Europa prin tururi turistice sunt şanse mici să le vedeţi. Apartamentele au fost rezervate celor cu venituri reduse, majoritatea imigranţi, astfel complexele de blocuri au devenit ghetouri de minorităţi rasiale predispuse la infracţiuni. Multe blocuri au fost demolate după 20-30 ani (în special în Anglia, Olanda şi Statele Unite).

Marea Britanie a construit Council housing începând cu 1919, iniţial case duplex şi însuruite, dar şi blocuri după cel de-al doilea război mondial.

Franţa a construit Habitation à Loyer Modéré începând cu anul 1950.

Germania, Austria, Elveţia şi Olanda de asemena au cartiere de blocuri cu mult spaţiu verde dar n-am găsit multe informaţii despre ele.

Cel mai de succes program de locuinţe sociale din Europa capitalistă este cel din Suedia. Miljonprogrammet, cică s-au construit 1 milion de apartamente între 1965 şi 1974, mi-e greu să cred, ar însemna aceeaşi rată de construcţie ca în România comunistă, când populaţia Suediei e de 2.5 ori mai mică, apoi un astfel de program nu ar trebui să se încheie brusc, unele blocuri par construite recent. Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Islanda de asemenea au construit multe blocuri.

Italia şi Spania de asemenea sunt dominate de blocuri în oraşele mari, dar construite de dezvoltatori privaţi.

Cel mai spectaculos program de locuinţe de stat este cel din Singapore. Început în 1927 de Singapore Improvement Trust, a fost extins la scară largă de Housing & Development Board în 1960, iar în 1990 87% din populaţia ţării locuiau în apartamente HDB (azi procentul a scăzut la 80% că în ultimii ani au vândut multe parcele dezvoltatorilor privaţi). Şi aici există o limită maximă de venituri pentru a aplica pentru o locuinţă de stat, însă limita este peste venitul mediu pe gospodărie: $8000 în 1994, $10000 în 2011, $12000 în 2015, şi trebuie să ai cetăţenie, asftel nu devin enclave rasiale ca în alte ţări. Citiţi mai multe: Housing in Singapore.

Hong Kong de asemenea are un program spectaculos de locuinţe publice, în care locuieste aproximativ 50% din populaţia ţării. Citiţi mai multe: Public housing in Hong Kong.

Evoluţia blocurilor din România comunistă

Regimul comunist în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej a băgat România într-o nouă eră de dezvoltare rapidă, construind numeroase fabrici şi blocuri. În anii 1950 construcţia de blocuri era limitată la colonii muncitoreşti în jurul fabricilor şi microcartiere pe terenuri virane, exemple:
În Bucureşti: Pieptănari şi Vatra Luminoasă (umpluturi pe terenurile rămase libere după parcelarea interbelică), Floreasca (primul cartier din Bucureşti construit de la 0 de comunişti).
În Ploieşti: Eminescu, Haşdeu, Mândra, 24 Ianuarie (cvartal Pistol).

De notat: un oraş în care o proporţie semnificativă de blocuri sunt din anii 1950 este Hunedoara, unde datorită combinatului siderurgic, populaţia a crescut rapid, de la 7.018 locuitori în 1948 la 36.498 locuitori în 1956 şi 69.085 locuitori în 1966, apoi stagnând până la 81.337 locuitori în 1992. Oraşele din Valea Jiului de asemena au un număr mare de blocuri din anii 1950.

Cartierele anilor 1950 erau compuse de blocuri de 2-3 etaje cu camere înalte de aproximativ 3 metri, blocuri cu faţade bogate în decoraţiuni. Aveau apartamente de 2 şi 3 camere mai mari ca cele din decada următoare.

Cămine de nefamilişti cu băi şi bucătării la comun, asemănătoare cu blocurile interbelice din Uniunea Sovietică, s-au construit în special în zonele industriale din anii 1950 până în anii 1970 (cel puţin).

Cartierul muncitoresc Ferentari, blocuri construite în 1945-1947 după unele surse sau 1949-1952 după alte surse. Sursa: merg.in
Cartierul muncitoresc Ferentari

Pentru reducerea costurilor per apartament, în 1958 s-a redus înălţimea camerelor la 2,5 metri iar blocurile de 4 etaje au devenit dominante, s-au introdus blocurile turn de 7 etaje. Elementele prefabricate au început să fie folosite la scară redusă, zidăria de cărămidă era dominantă.

Observaţi îmbinarea blocurilor de 3 etaje din 1957 cu cel de 4 etaje din 1958 (Bulevardul Basarabia)

La sfârşitul anilor 1950 s-au făcut demolări în zonele centrale ale multor oraşe şi au fost înlocuite cu blocuri, exemple: blocurile de la Palatul Regal (1959) şi câteva “plombări” pe Magheru, iar în Ploieşti cele din centru (Piaţa Victoriei 1960-1962).

În anul 1960 a început construcţia mega-cartierelor la marginea oraşului, exemple:
Bucuresţi: Berceni (zona de la nord de Strada Niţu Vasile), Ferdinard, Giurgiului, Griviţa.
Ploieşti: Democraţiei (1962?), Muzicanţi (1961), Republicii-Andrei Mureşanu (1962), Nord (1962).

Cartierele anilor 1960-1965 erau dominate de blocuri cu 4 etaje şi 9 etaje, la distanţă minimă de 30 metri, astfel lăsând mult spatiu verde. Mai mult, se evita construirea de blocuri paralele cu şoselele principale, se construiau blocuri turn perpendiculare. Dacă totuşi se construiau blocuri paralele cu şoseaua, se lăsa spaţiu verde de 15 metri până la troturar. Toate apartamentele aveau acelaşi grad de confort iar suprafaţa lor era cam aşa: garsonieră 30 m², 2 camere 40-45 m², 3 camere 55-60m², 4 camere 70-75 m².

Video filmat de mine (daca vreţi, abonaţi-vă la canalul meu)

Exemple de cartiere începute în 1965-1970:
Bucureşti: Berceni (zona dintre Şoseaua Berceni şi Bulevardul Constatin Brâncoveanu), Drumul Taberei (jumătatea estică), Militari, Titan-Balta Albă.
Ploieşti: Vest I.

Cartierele anilor 1965-1970 erau dominate de blocuri cu 4 şi 10 etaje echidistante. Distanţă minimă între faţade a fost redusă la 25 metri undeva în jurul anului 1965. Au apărut blocuri monolit pe cofraje glisante. Au fost introduse apartamentele de confort redus şi probabil atunci a apărut definiţia cu confort 1, 2, 3, având suprafaţa cam aşa: garsonieră 25-35 m², 2 camere 35-50 m², 3 camere 45-65 m², 4 camere 55-75 m².

Exemple de cartiere începute în 1970-1975:
Bucureşti: Berceni (zona dintre Bulevardul Costantin Brâncoveanu şi Şoseaua Giurgiului), Colentina, Drumul Taberei (jumatatea vestica), Pantelimon (o parte), Sălăjan.
Ploieşti: Vest II, Malu Rosu, Poştei.

Blocurile de 4 şi 10 etaje echidistante dominau cartierele, distanţa minimă fiind de 20 metri după 1970. S-a renuntat la zidăria de cărămidă iar panourile prefabricate dominau majoritatea blocurilor, mai se făceau blocuri monolit.

Exemple de cartiere începute în 1975-1980:
Bucureşti: Olteniţei (zona dintre Şoseaua Berceni şi Şoseaua Olteniţei), Baicului, Vitan.
Ploieşti: Republicii I (între Piaţa Mihai Viteazu şi McDonalds), Bulevardul Bucureşti.

În anul 1975 a avut loc o schimbare majoră. S-a trecut la construirea de siruri de blocuri paralele cu străzile, înconjurând o parcare din spate, numărul de străzi din cartiere a fost crescut, spaţiul verde s-a redus semnificativ, calitatea vieţii a scăzut, locuitorii din apartamentele de pe faţă inhalând fumul de la maşini iar locuitorii de pe spate având vedere către celelalte blocuri şi către ghena de gunoi.

Demolările au devenit masive. La bulevardele principale s-au amplasat blocuri cu 8-10 etaje iar în spate blocuri cu 4 etaje. 1 cartier din Bucureşti fiind compus în întregime de blocuri cu 8-10 etaje: Colentina. Distanţa minimă între blocuri a rămas 20 metri în Bucureşti, dar s-a redus la 12 metri în majoritatea oraşelor, totuşi în multe cazuri e mai mare. Acest stil arhitectural dă un aspect de îndesire, dar în realitate densitatea de apartamente pe hectar fost chiar mai scăzută decât în cincinalul anterior, dătorită risipei de spaţiu în prea multe străzi şi între blocurile care nu sunt echidistante.

Tot în 1975 s-a introdus WC-ul de serviciu în apartamentele de 3 camere confort 1. Înainte, doar apartamentele cu 4 camere aveau 2 băi.

Exemple de cartiere începute în 1980-1985:
Bucureşti: Aviaţiei, Băneasa.
Ploieşti: 9 Mai, Enăchiţă Văcărescu, Peneş Curcanul, Republicii II (intre Piaţa Mihai Viteazu şi Piaţa Eroilor)

Majoritatea cartierelor de după 1980 sunt construite în interiorul oraşului, prin demolarea caselor, cu excepţia oraşelor mici unde nu erau prea multe case de demolat.

Proporţia apartamentelor cu 3 camere a depăşit cea a apartamentelor de 2 camere în majoritatea oraşelor (în Bucureşti s-ar putea ca 3 camere să fi fost dominant încă din anii 1960 sau 1970) dar în acelaşi timp s-a mărit şi proporţia de garsoniere şi apartamente cu 4 camere, şi un număr redus (<1%) de apartamente cu 5 camere. Este posibil ca numărul crescut de garsoniere să fie pentru a înlocui căminele de nefamilişti.

Exemple de cartiere începute în 1985-1990 (care ar fi trebuit finalizate către 1995):
Bucureşti: Bulevardul Unirii, Electronicii, Uverturii, Văcăreşti.
Ploieşti: Cantacuzino, Democraţiei II, Eroilor, Gheorghe Doja.

În 1985 s-a întrodus o nouă serie de blocuri având apartamente cu suprafaţa cu 15% mai mare decât cele confort 1 din cincinalul anterior: garsonieră 35-40 m², 2 camere 55-60 m², 3 camere 75-80 m², 4 camere 90-100 m. Dar încă se construiau blocuri din generaţiile introduse în 1975 şi 1980 cu apartamente mai mici.

Tot în 1985 a început construcţia masivă de blocuri la sate, Otopeni fiind comuna cu cele mai multe blocuri (2044 apartamente +/- 2%), urmată de 1 Decembrie şi Bragadiru (1992 apartamente +/- 2%), Măgurele şi Snagov, ele fiind şi localitătile cu cea mai mare suprafaţa medie a apartamentelor, în jur de 70 metri pătraţi după estimările mele, neâvand blocuri din generaţiile anterioare. Oare cum ar fi arătat aceste comune peste înca 5-10 ani de comunism?

Notă: cifrele în metri pătraţi reprezintă suprafaţă utilă înterioară, fără pereţi şi balcoane. Nu vă lăsaţi seduşi de cifrele din anunţurile de pe OLX, e la modă să se exagereze la metri pătraţi, să se specifice suprafaţa totală incluzând pereţii şi balcoanele, ceea ce nu e corect!

Revoluţia din 1989 a lăsat planuri de sistematizare neterminate:

Bucureşti: Bulevardul Burebista se înfundă în case în loc să facă conexiunea cu Bulevardul Camil Ressu, Strada Matei Basarab era blocată de o casă (demolată în 2011), Calea Călăraşilor se îngustează la 2 benzi pe o bucată de 1 km, Şoseaua Panduri face un cot deşi pe poza din satelit se poate observa că au fost demolate casele pentru îndreptarea străzii, etc.

Ploiesti: strada Ştefan Greceanu se îngustează la 2 benzi pe o bucată de 300 metri, strada Gheorghe Grigore Cantacuzino nu face conexiunea cu strada Vasile Lupu şi Piata Eroilor cum era în proiect.

De notat ca nici Casa Poporului începută în 1984 cu termen de finalizare August 1990, nu a fost dată în folosinţă până în 1997 şi nici până în prezent nu e terminată (subsolurile).

Acest video din timpul revoluţiei arată blocurile din Piaţa Victoriei care erau incă în construcţie. Blocul central fiind aproape terminat a fost finalizat după revoluţie ca locuinţe, dar blocul următor de pe Lascăr Catargiu a devenit bloc de birouri. Coltul din nord-vest al pieţei a fost de asemenea demolat şi s-a turnat fundaţia unor blocuri, care au rămas la stadiul de fundaţie până în 2004 când peste ele a început construcţia America House şi turnului BRD.

4 blocuri pe strada Nerva Traian, abandonate în 1989 şi trasformate ulterior în clădiri de birouri
Blocuri neterminate transformate în birouri pe Nerva Traian Blocuri neterminate transformate în birouri pe Nerva Traian

Bloc abandonat în cartierul Aviaţiei
Unfinished block in Aviatiei neigborhood Unfinished block in Aviatiei neigborhood

Cum ar fi arătat România daca comunismul ar fi căzut mai devreme, la tentativa de revoluţie de la Braşov din 1987?

Ar fi fost un dezastru şi mai mare, în Ploieşti Bulevardul Republicii şi strada Gheorghe Doja ar fi fost şi ele pe o porţiune îngustate la 2 benzi ceea ce ar fi însemnat un trafic greoi pe axa nord-sud.

Părerea mea este că ar fi trebuit să mai suportăm măsurile de austeritate înca vreo 5 ani, să apuce Ceauşescu să îsi termine planurile de sistematizare, traficul auto ar fi fost mult mai fluid azi.

Blocuri comuniste neobişnuite

Dacă în perioada interbelică blocurile de lux includeau parcări subterane, în perioada comunistă s-au construit doar un număr redus de blocuri cu parcări subterane (aş vrea să ştiu motivul), în Ploieşti există doar 1 astfel de bloc (pe Aleea Levănţica), care culmea e bloc de garsoniere. În Bucureşti sunt mai multe.

Bloc comunist (sfărşitul anilor 1980) cu parcări subterane pe Strada Cernăuţi din Bucureşti

Bloc comunist (anii 1970) cu garaje pe Aleea Poiana Narciselor din Deva

S-au construit un număr redus de apartamente pe 2 niveluri (în Anglia şi Singapore se numesc “maisonette” la noi li se spune “duplex”, primul fiind construit în 1959 la Palatul Regal (apartamente de 3 camere), altul pe Şoseaua Iancului (apartamente de 4 camere), şi probabil mai sunt câteva.

În anii 1980 s-au construit un număr redus de blocuri cu apartamente duplex la ultimul etaj, cu 5 camere, în Bucureşti majoritatea se află în jurul Bulevardului Unirii. În Ploieşti 3 blocuri se află pe Gheorghe Doja şi 7 sunt blocuri de colţ în Mihai Bravu, toate având 5 etaje. Probabil fiindcă legea permitea maxim 4 etaje de la intrare până la uşa ultimului apartament, I-a venit ideea cuiva să facă apartamente duplex la ultimul etaj pentru a obţine 1 etaj în plus.

În Ploieşti mai puteţi găsi apartamente cu 5 camere pe 1 singur nivel în blocul de pe Toma Caragiu, blocul A de pe Constantin Dobrogeanu Gherea, blocurile 115D şi 141I din Enăchiţă Văcărescu.

În Târgovişte unele din blocurile de 4 etaje din anii 1980 au 1 apartament sau 2 garsoniere la etajul 5. Au sfidat legea?

Evoluţia blocurilor de după 1990

L-am împuscat pe Ceauşescu dar ce am obţinut? Avem maşini, calculatoare, telefoane mobile, internet, dar…

Cel puţin în Ploieşti, în cei 30 ani care s-au scurs de la revoluţie, nu s-a construit nici o şcoală, grădiniţă sau spital de stat, dar s-au construit câteva biserici. Şi dacă s-ar construi şcoli şi spitale, nu avem suficienţi profesori şi medici.

Dacă în ţările civilizate guvernul construieşte cartiere noi, cu infrastructură, apoi vinde parcele de teren dezvoltatorilor imobliliari, rezervând parcele pentru instituţii publice şi de învăţământ, în România dezvoltatorii imobiliari cumpără teren agricol şi construiesc blocuri şi vile de lux în care poţi ajunge doar cu maşini de teren, asfalt nu există şi uneori nici canalizare. Apartamentele se vând la preţuri de nimic, aproape nimeni nu vrea să locuiască aici. Şcoli, magazine şi transport public nu există, locatarii sunt dependenţi de maşina personală la fel ca americanii care locuiesc în suburbii, contribuind la aglomerarea traficului Bucureştean.

Dezvoltatorii imobiliari vânează case pe care le demolează pentru a le înlocui cu blocuri (exact ca în perioada interbelică) şi parcele retrocedate în cartierele comuniste, unde construiesc blocuri între blocuri (de parcă nu sunt deja destul de înghesuite). Exemplu: Parcul Prisaca Dornei care începând cu 2007 s-a umplut de case şi blocuri, sau cele 12 hectare din parcul Titan care riscă să devină un mall sau cartier de blocuri: http://www.ziare.com/social/administratia/parcul-ior-ar-putea-fi-sufocat-de-blocuri-in-urmatorii-ani-iata-cum-poate-fi-salvata-una-dintre-putinele-oaze-verzi-ale-capitalei-1548292

Dacă în anii 1980, apartamentele de 3 camere erau dominante, în anii 2000 apartamentele de 2 camere au fost dominante, însă camerele erau mai mari. Pentru comparaţie, în ţările capitaliste din vestul Europei, dar şi în Turcia, China, Coreea, Japonia, Singapore, etc, apartamentele de 4 camere sunt dominante.

Dezvoltatorii imobiliari sfidează legea, de exemplu elimină uşa între hol şi sufragerie, includ holul în suprafaţa sufrageriei pentru ca aceasta să aibă suprafaţa minimă legală de 22 metri pătraţi. În alte cazuri legea este vizibil încălcată şi totuşi idioţii din primărie dau autorizaţie de construcţie deşi sunt constienţi că proiectele încalcă legea distanţei minime între clădiri sau suprafaţa minimă a camerelor.

https://radunegoita.ro/ – un arhitect care analizează blocurile noi construite, arătând cât de prost au fost proiectate (în special la lipsa de confort şi ergonomie în plan) comparat cu blocurile comuniste.

Proiectele megalitice ale lui Nicolae Ceauşescu

Regimul Ceauşescu e adeseori asociat cu Parlamentul supradimensionat, dar de fapt 7 clădiri megalitice au fost construite împreună. Majoritatea proiectelor lui Ceauşescu au rămas neterminate până azi, dovedind incompetenţa idioţilor capitalişti în comparaţie cu puterea comunismului. Se zice că Ceauşsescu a fost inspirat de vizita din 1971 în Coreea de Nord, totuşi eu am studiat arhitectura Nord-Coreeană şi nu am vazut vreo similaritate cu România.

Casa Poporului, cea mai mare clădire guvernamentală din lume şi cea mai mare clădire numită “palat”. 270 x 240 metri, înalţime 86 metri, 12 etaje şi 8 subsoluri incluzând adăpost anti-atomic, amplasată pe un teren de 1.8 km². Construcţie începută în 1984 cu termen de finalizare August 1990, dar după revoluţie construcţia a progresat lent şi de abia în 1997 a fost dată în folosinţă, în timp ce subsolurile au rămas neamenajate până azi.

Palatul Parlamentului Casa Poporului Detail of Palace of the Parliament Inside of Palace of the Parliament

Casa Radio, 200 x 145 metri, începută în 1986 pentru a deveni Muzeul Naţional de Istorie a Republicii Socialiste România. Deşi nu era terminată, Nicolae Ceauşescu a privit din această clădire ultima paradă de Ziua Naţională pe 23 august 1989. În 1992 a fost transferată în administraţia Radioteleviziunii române, astfel fiind numită Casa Radio. În 2006 a fost vandută unui investitor din Israel care plănuia să demoleze 70% din clădire şi să facă un mall, birouri şi apartamente, numit Dâmboviţa Center, criza din 2008 a abandonat proiectul.

Casa Radio

Casa Academiei, 220 x 80 metri, aflată în partea stânga a Palatului Parlamentului. Nu ştiu când s-a dat în folosinţă, dar partea din spate e încă neterminată.

Academia Romana Academia Romana

Ministerul Apărării, 195 x 80 metri, clădire localizată în spatele Parlamentului. Nu ştiu când s-a construit şi când s-a dat în folosinţă.

Ministerul Apararii Nationale

O clădire despre care unii spun că urma să fie Hotelul Delegaţiilor (nu am găsit site-uri care să indice acest lucru), se află în stânga la Ministerul Apărării, 140 x 80 metri, deschisă în 1999 ca JF Marriott Grand Hotel.

JF Marriott Hotel

Biblioteca Naţională, 120 x 150 metri, pe Bulevardul Unirii, construcţie începută în 1986, abandonată în 1990, reluată în 2009, faţadele demolate parţial şi înlocuite cu cortine de sticlă, urât după părerea mea, dată în folosinţa în 2012.

Abandoned National Library Abandoned National Library Biblioteca Nationala

Magazin Junior, vizavi de Bibliotecă, 120 x 50 metri, deschis în 1987 numai parterul, închis în 1992, intrat in reconstrucţie în anii 2000, iar din 2006 găzduieşte Tribunalul.

Tribunalul Bucuresti

Bulevardul Unirii, complex de locuinţe sociale de lux construit în jurul celor 7 clădiri megalitice de mai sus. Bulevardul având 3 km lungime şi 90 metri lăţime între faţade.

Bulevardul Unirii Bulevardul Unirii Bucharest aerial view

Palatul Justiţiei, o clădire pătrată de 170×170 m cu o sală octagonală cu diametru de 112 metri, construită pe locul unde Mânăstirea Văcăreşti a fost demolată printr-un ordin dat pe 2 Decembrie 1984. Clădirea a fost începută în Aprilie 1988 având destinaţia de Palat al Justiţiei, pentru a îl înlocui pe cel vechi de pe malul Dâmboviţei care urma să fie demolat. Destinaţia clădirii se schimbă ulterior către o sală de sport şi apoi un complex pentru adunări publice, ca apoi să fie demolată în 2008 ca să facă loc mall-ului Sun Plaza. Sursa: arhitectura-1906.ro

Cladire octagonala pe locul Manastirii Vacaresti

Centrul Cultural, un proiect despre care nu am găsit informaţii, doar ce se vede din satelit: o fundaţie masivă de 230 x 150 metri la jumătatea Bulevardului Unirii. Nu ştiu dacă aici era în plan o clădire sau o piaţa în aer liber.

Centrul cultural

Circul Foamei, o serie de clădiri identice, 100 x 60 metri. Construcţii începute în anii 1980 pentru distribuirea alimentelor, 2 din ele fiind terminate în 1989 în timp ce altele au rămas abandonate până prin anii 2000 când au fost transformate în mall-uri sau demolate.

Circul Foamei din Rahova

Parcul Văcăreşti, parc de 2 kilometri pătraţi cu un lac imens în centrul Bucureştiului, început în 1988, azi devenind o junglă “delta Bucureşti”. Forma simplă şi adâncă a lacului, comparat cu lacurile din Tineretului şi Titan, mă pune la întrebări cum urma să arate în final.

Metroul, unul din puţinele proiecte comuniste care într-adevăr au îmbunătăţit calitatea vieţii, a fost proiectat initial în 1938 pe timpurile lui Carol al II-lea, dar proiectul nu a fost pus în practică din cauza războiului. Construcţia a început în 1975 în timpul lui Ceauşescu şi urma să fie finaliată în anul 2000 cu 8 linii de metrou totalizând în jur de 100 km. Prima linie s-a deschis în 1979, iar până în ziua revoluţiei s-au dschis 3 lunii totalizând 55 km. Între 1990 şi 2000 idioţii capitalişti au reuşit performanţa să deschidă încă 8 km de linii începute de comunişti. Oare cât timp le va lua capitaliştilor să construiască o linie de metrou de la zero, Drumul Taberei – Eroilor – Pantelimon sau una care să lege Bucureştiul de aeroportul Otopeni?

Centrala nucleară Cernavodă, proiectată să aibă 5 reactoare, începute între 1982 şi 1987, dar azi doar 2 au fost date în funcţiune, primul în 1996 şi al doilea în 2007, producând 18% din consumul naţional de energie.

Canalul Dunăre – Marea Neagră, lung de 95 kilometri, lat de 90 metri, adânc de 7 metri, început în 1949 cu prizonieri politici, oprit în 1953 deoarece depăsea resursele României anilor ’50, reînceput în 1973 de Nicolae Ceauşescu, deschis în Mai 1984, plus braţul nordic în Octombrie 1987. Azi este considerat o risipă de bani deoarece e nevoie de câteva sute de ani ca să se acopere costul construcţiei, estimat la 2 miliarde de dolari.

Canalul Dunăre – Bucureşti, lung de 73 kilometri, făcând capitala un port la Dunăre, a fost început în 1986 şi era finalizat în proporţie de 60% la momentul revoluţiei când a fost abandonat.

Harta blocurilor din Ploieşti

Daţi click pe blocuri pentru a vedea anul construirii, numărul de etaje, apartamente, etc. Deschideţi harta pe tot ecranul.

Un proiect original Made by Teoalida realizat voluntar, pentru Ploieşti în Ianuarie 2018, adăugând alte oraşe din judeţul Prahova în Iulie 2019, Aş vrea ca până la şfârşitul anului să fac şi pentru Bucureşti. Mă puteţi contacta şi pentru consultanţă imobiliară (exemplu). Aştept sugestii!

Hartă realizată cu Google Fusion Tables, o aplicaţie gratuită care se va închide pe 3 December 2019. Aş putea muta harta pe ZeeMaps (costă 19.95 dolari/ lună). Dacă aveţi sugestii de alte site-uri unde se pot pune obiecte pe hartă, nu prea scumpe, spuneţi-mi.

Dacă vreţi să puneţi harta pe site-ul dumneavoastră, daţi click dreapta > View page source > copiaţi codul.

Dacă vreţi informaţiile de pe hartă în format Excel, puteţi cumpăra din baza de date a blocurilor.

Experienţa personală îmi permite să ghicesc anul construirii oricărui bloc din România doar uitându-mă la poza din satelit (cu aproximaţie de +/- 5 ani), plus numărul de apartamente cu ajutorul Google Streetview. Am clasificat blocurile pe următoarele perioade de proiectare:

Albastru = blocuri proiectate în 1950-1960
Roz = blocuri proiectate în 1960-1970
Roşu = blocuri proiectate în 1965-1975
Maro = blocuri proiectate în 1970-1980
Galben = blocuri proiectate în 1975-1985
Verde = blocuri proiectate în 1980-1990 (unele terminate după 1990)
Turcuaz = blocuri proiectate în 1985-1990 (unele terminate după 1990)
Gri = blocuri private dinainte de 1990 (inclusiv blocuri interbelice)
Alb = blocuri private 1990-prezent (de adăugat în viitor)

De exemplu am făcut turcuaz doar modelele de blocuri cu suprafeţe sporite introduse în 1985, ele s-au construit în paralel cu blocurile verzi din generaţia anterioară 1980 cu camere mai mici.

Nici un oraş din România nu are o bază de date cu anul exact când blocurile s-au dat în folosinţa, acest lucru se poate afla doar întrebând la fiecare asociaţie să se uite în documente. Agenţiile imobiliare de obicei scriu în anunţuri anul construirii spus de vânzător, care poate fi corect sau nu, dar nu scriu numărul blocului aşa că nu mă pot folosi de site-urile imobiliare pentru a completa baza mea de date. Poate într-o zi agenţiile imobiliare mă vor ajuta să îmi spună numărul blocului şi anul construirii de fiecare dată când pun un apartament la vânzare?

Am găsit anul exact al construirii doar la blocurile propuse pentru expertiza seismică, pe https://www.observatorulph.ro/social/49275-lista-blocurilor-din-ploiesti-unde-nu-e-bine-sa-locuiesti

Harta Ploiesti cu blocuri in Google Maps

Harta Ploieştiului de perete realizată în AutoCAD / PDF personalizată

Ofer harta de perete a Ploieştiului pentru uz comercial. Se poate printa ca hartă de perete cu dimensiune până la 160 cm înălţime (2048 x 1536 mm – scară 1:4000).

Harta se poate personaliza în cantitatea de informaţii incluse pe hartă (activaţi şi dezactivati layerele din PDF), sau pot schimba culorile şi grosimea liniilor, dar şi inserarea logo-ului firmei dumneavoastră.

Preţ pentru o hartă: 50 euro hartă cu străzi, 100 euro hartă cu străzi şi blocuri, plata cu card sau PayPal, sau 250 / 500 lei cash dacă vreţi să ne întâlnim. A doua hartă şi următoarele sunt la jumătate de preţ. La suma care mi-o daţi mie se adaugă pretul tipăririi, 50 lei pe metru pătrat în funcţie de dimensiunea dorită.

Harta de perete Ploiesti
Harta Ploiesti de perete

În ianuarie 2018 m-am apucat să îmbunătăţesc harta de ansamblu a Ploieştiului desenată cu 10 ani în urmă, prin a reduce lăţimea străzilor şi a pune denumirea fiecărei străzi. Am postat-o pe site în februarie, iar în prima lună am fost deja contactat de 3 persoane care voiau să cumpere o hartă de perete, toţi au vrut ca harta să conţină blocurile. Adăugarea blocurilor pe hartă a durat cam 100 ore lucrând intermitent timp de 3 luni, fiind nevoit să modific multe străzi deoarece nu fuseseră desenate tocmai la unghiul corect.

Harta Ploieştiului are 8 x 6 km ceea ce acoperă aproape tot teritoriul administrativ al oraşului (exceptând zona industrială Teleajen şi zona de la sud de Hipodrom unde nu e mare lucru de văzut).

De fapt are 8192 x 6144 metri, din motive artistice am desenat totul pe baza sistemului de numeraţie în baza 2, străzile având unghiuri gen 1:8, 1:4, 3:8, 1:2, 5:8, 3:4, 7:8, etc, având capetele în puncte divizibile cu 64, 32, 16 metri, etc. Careajul “kilometric” al hărţii având 1024 x 1024 metri. Observaţi câtă atenţie am dat formelor blocurilor, toate blocurile identice din Ploieşti au aceeaşi dimensiune pe hartă. Am scris numerele blocurilor şi numele şcolilor.

Aştept sugestiile voastre, harta fiind desenată pentru VOI, nu pentru mine, voi continua să aduc modificări hărţii în funcţie de părerile clienţilor.

Hărţi vechi ale Ploieştiului

Aceste harti nu existau pe internet, eu le-am pozat si pus pe internet pentru prima data.

Harti foarte vechi

Aceste harti le-am gasit pe DC++ undeva prin 2005-2007. Nu stiu cine le-a scanat.

Ghid Municipiul Ploiesti 1981

O carte de ~200 pagini care avea la final o harta de ansamblu a Ploiestiului cu strazi si 15 harti de cartiere cu blocuri si numerele lor.

Propuneri cartiere ~1970

Aceasta colectie de 18 planuri care nu are nici un titlu mi-a adus-o tata spunand ca a gasit-o in casa unui prieten, s-ar putea sa fie de la cineva care a lucrat la Consproiect sau ICRAL si a salvat niste planuri, din ce se vede in planuri presupun ca ele dateaza din jurul anului 1970, cand Ploiesti Nord si Vest I erau terminate iar Vest II era construit partial iar planul propunea blocuri in plus. Interesant e planul cartierului Mihai Bravu care e mai mare si foarte diferit de ceea ce s-a construit in 1975-1990, si cel al cartierului Malu Rosu III care s-a construit de abia dupa 1980 sub numele Enachita Vacarescu intr-un mod total diferit.

Istoria cartierelor din Ploieşti

Ploieştiul avea 114544 locuitori la recensământul din 1956, fiind pe locul 4 în tară, a atins apogeul la recensământul din 1992 când avea 252715 locuitori, fiind pe locul 9 în ţară. Această evoluţie a creat unul din cele mai urâte oraşe din punct de vedere urbanistic, cu multe cartiere comuniste neterminate şi străzi late care se îngustează brusc sau se înfundă printre case vechi şi urâte (comparat cu alte oraşe resedinţe de judeţ care au fost mai bine sistematizate).

După calculele mele, Ploieştiul are 1745 blocuri, 3090 scări, 67981 apartamente +/- 0.5%, cu 2.90 persoane per apartament ar însemna că 78% din populaţie locuia la bloc în 1992.

Zona centrală

În zona centrală s-au construit o serie de blocuri în 1960-1965 totalizănd aproximativ 1400 apartamente, apoi blocurile Mercur, Unirea în 1981 şi cele de pe C. D. Gherea, apoi o serie masivă de demolări şi construcţii noi a început în 1985, cu blocurile A1-A8, B1-B2, C1, D4-D10, F1, J3-J6, K1-K15, L1-L4, P, R, totalizând alte 1400 apartamente.

Presupun că proiectul includea încă vreo 1000-1500 apartamente. Dacă latura nordică a Pieţei Eroilor au fost construite, pe latura sudică au fost săpate fundaţii în 1989 şi nu s-au mai construit, o fundaţie era pentru un bloc de 17 etaje cu 3 laturi care se zvoneste că avea un restaurant rotativ în vârf (eu nu prea cred că poţi pune restaurant pe un bloc de locuinţe, cum ajungeai acolo? Împărţeai lifturile cu locatarii?), fundaţie folosită de blocul Petrom, alta fundaţie în spatele catredalei. Zona străzii George Coşbuc urma să fie demolată.

Un amănunt interesant e blocul Aroma cu 12 apartamente construit în stil Art Deco la sfârşitul anilor 1930, singurul bloc de 4 etaje cu lift! În perioada interbelică astfel de blocuri erau un lux şi se instalau lifturi în blocuri mai scunde ca în prezent. Un alt bloc interbelic de 4 etaje a fost construit la sfârşitul anilor 1930 lipit de vechea primărie şi a fost demolat după 1977 odată cu primăria, nu ştiu dacă avea lift. Lifturi mai există şi în blocul Băncii Comerciale pe Tache Ionescu din 1926, hotelul Central din 1928 s-ar putea să fi avut şi el lift.

Sud-Democraţiei

Zona Sud-Democraţiei cuprinde cvartalele Brazi (blocurile B1-B11 din 1957-1958), Milcov (blocurile 1-10 din 1958?) şi Constructorilor (blocurile A1-A2, B1-B6 tot din anii 1950), blocurile A-F pe Jianu-Democraţiei construite la începutul anilor 1960, blocurile Rodica, A1-A7 şi B1-B3 construite spre sfârşitul anilor 1960, Gioconda, F, F1, F1A, F1B, F1C, F2, F3, F4 construite în anii 1970. Total: 56 blocuri, 12 scări, 2202 apartamente.

Harta din 1970 arată că erau în proiect un bloc de 14 etaje retras care închidea strada Veronica Micle şi un bloc cu 12 etaje alăturat. Se pare că proiectul a fost schimbat, blocul cu 14 etaje fiind construit în aliniament stradal iar alte 5 blocuri de 4 etaje au fost construite pe Veronica Micle.

După spusele unui locatar din blocul Gioconda vecin cu arhitectul blocului care locuieste în propriul bloc, proiectul iniţial avea 17 etaje, iar cutremurul din 1977 a lovit când constructia ajunsese la etajul 10, a fost recalculată structura şi decis reducerea înălţimii la 14 etaje. Să fie asta explicatia pentru că etajul 10 arată diferit?

Alexandru Lăpuşneanu

Cartierul Muzicanţi, azi Alexandru Lăpuşneanu cuprinde blocurile 1-15 construite în anii 1960 (15 blocuri, 41 scări, 810 apartamente). 4 blocuri fără număr au fost adăugate în anii 1980 dar ele sunt numărate ca blocuri izolate.

Democraţiei II

Cartierul Democraţiei II a fost început în anii 1980 pentru a lărgi la 4 benzi străzile Democraţiei şi Ştefan cel Mare şi a creea o a doua axă nord-sud. Cuprinde blocurile G, H, J, K, M, N, O + număr, total 46 blocuri, 55 scări, 887 apartamente. Lipsa literei L arată că urma să se construiască la nord.

Republicii-Andrei Mureşanu

Cartierul Republicii-Andrei Mureşanu a fost primul cartier mare al Ploieştiului. Pe harta din 1960 apare sub numele “Cvartal Republica”. Cuprinde blocurile A1-A19, B1-B3, C1-C3 construite la începutul anilor 1960, blocurile R1-R6, E5, E6, E8, 201, 202A-C, 205, 207, 208, 209, 210, construite tot în anii 1960 şi blocurile M1, M2, M5 plus 2 blocuri fără număr adăugate în anii 1970. Total 49 blocuri, 140 scări, 2591 apartamente. Faptul că anumite numere au fost sărite şi apariţia unor blocuri cu număr de 3 cifre rămâne un mister.

Găgeni

Găgeni nu este un cartier oficial, este o denumire dată de mine care cuprinde blocurile 105A-B, 107A-C, 109A-B pe strada Găgeni, 8 scări, 84 apartamente, plus 63 case duplex, construite în anii 1950, plus blocurile 88 şi G1-G18 construite în anii 1970, 17 blocuri, 29 scări, 704 apartamente. Oficial e considerat parte din cartier Republicii-Andrei Mureşanu.

Ploieşti-Nord

Cartierul Ploieşti-Nord a fost început în anii 1960 şi terminat probabil după 1970. Cuprinde blocurile 1-71 şi 101-150, total 146 blocuri, 372 scări, 8622 apartamente, excluzând blocul 36A demolat în anii 2000 (ştie cineva câte apartamente avea şi motivul demolării?), este posibil să fi fost similar cu blocurile 27A şi 27B, blocuri degradate care au fost renovate în 2007 şi oferite ca locuinţe sociale, geamurile identice mă duce cu gândul că blocul a fost iniţial cămin de nefamilişti cu camere de 3 x 4,5 metri, bucătării şi băi la comun. După renovare fiecare apartament are 2 geamuri (posibil unul pentru sufragerie iar cealaltă cameră a fost împărţită între bucătărie şi baie). Îmi poate da cineva detalii?

Anumite blocuri au o literă după număr şi se presupune că ele au fost adăugate ulterior proiectului iniţial, pentru îndesire. Din fericire cartierul a supravietuiţ îndesirilor din anii 1980 şi astfel a rămas cel mai frumos cartier din Ploieşti, cu mari spaţii verzi datorită distanţei minime între faţadele blocurilor de 30 metri.

Vest I

Cartierul Ploieşti-Vest I a fost început la sfărşitul anilor 1960, proiectul iniţial cuprindea blocuri numerotate de la 1 până la 100 şi presupun că era terminat în momentul cutremurului deoarece nu sunt multe numere lipsă, doar 34 şi 37 lipsesc.

După 1980 au fost adăugate blocurile A1-A14, B1-B15, C1-C2 în zona de nord-vest unde era propusă o scoală, precum şi blocurile I1-I5 la intersecţia cu strada Mărăşeşti, şi M1-M17 cam prea aproape de calea ferată (după părerea mea trebuia să râmănă zona liberă sau să fie plantaţi copaci pentru protecţie fonică). Blocurile M1-M3 nu au mai fost construite.

Alte 6 blocuri numerotate A-F apar la Piaţa Aurora în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981, 4 dintre ele au fost începute de abia în 1989, 3 au fost terminate mulţi ani după revolutie, al 4-lea a devenit clădire de birouri, iar celelalte 2 nu au fost începute.

Total 154 blocuri, 392 scări, 8855 apartamente.

Vest II

Cartierul Ploieşti-Vest II a fost început după 1970, zic asta pentru că nu are anumite modele de blocuri existente în Nord şi Vest I, cuprindea blocuri numerotate de la 101 la 182.

Este posibil ca datorită cutremului din 1977 care a oprit construcţia de blocuri monolit de 10 etaje, cartierul să fi fost reproiectat, zonele virane umplute ulterior de blocurile 152 şi 153 construite în anii 1980 lângă zona de case care urmau să fie demolate pentru a se construi parcul central.

Zona de sud-est cu blocul 163 s-a construit în 1988-1989 şi au fost demolate casele de peste strada Cosminele unde urma să se construiască probabil blocul 182.

Total: 91 blocuri, 244 scări, 6001 apartamente.

9 Mai

Cartierul 9 Mai a fost început în jurul anului 1980 într-o zonă de câmp cu doar câteva case pe strada Mărăşeşti, în prezent are 79 blocuri, 122 scări, 2730 apartamente.

La momentul revoluţiei era aproape terminat, lipsind doar câteva blocuri de 7-8 etaje pe strada Libertăţii, spaţiu umplut recent de blocurile ANL începute în 2008 din care unele neterminate nici în 2018.

În mijlocul cartierului era propusă o şcoală şi o grădiniţă, dar locul a rămas viran după revoluţie şi s-au construit 16 blocuri ANL în jurul anului 2000.

Încă din harta din 1970 se vede că la intersecţia străzii Mărăşeşti cu Şoseaua Vestului era propusă o intersecţie în trifoi cu 4 foi, strada Mărăşeşti urmând să treacă pe deasupra şi probabil podul continua peste calea ferată. De asemenea în spaţiul ocupat în prezent de magazinul Billa era propusă o gară destul de mare.

Mărăşeşti-Eroilor

Cartierul Mărăşeşti-Eroilor a fost început în anii 1980 deoarece nu apare în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981, dar s-a construit rapid şi are în prezent 90 blocuri, 142 scări, 2523 apartamente.

Numerotarea blocurilor începe cu 4 şi se termină cu 18 + literă şi doar câteva sunt lipsă în zonele 13, 17 şi 18, se presupune că blocurile 1-3 + literă urmau să se construiască la nord de strada Mărăşeşti.

Ştie cineva când s-a construit stadionul Astra? La nord de stadion nu s-au construit blocuri deoarece era propusă o parcare mare pentru stadion, dar au rămas case.

Malu Roşu

Cartierul Malu Roşu a fost început după 1970, zic asta pentru că nu are anumite modele de blocuri existente în Nord şi Vest I, cutremurul din 1977 a sistat lucrările, blocurile de 10 etaje din beton monolit au fost şterse şi cartierul a fost reproiectat cu blocuri în aliniament stradal din generaţia 1980, ceea ce a întins construcţia pe 2 decade iar la momentul revoluţiei încă nu au fost terminate blocurile din zona estică, unde între Intrarea Porumbiţei şi Aleea Profesorilor era planificat un parc. Total: 117 blocuri, 265 scări, 5718 apartamente +/- 1%

Enăchiţă Văcărescu

Cartierul Enăchiţă Văcărescu a fost proiectat încă din anii 1970 sub numele Malu Roşu III cu blocuri bară paralele în stilul celor din Vest I şi II, a fost reproiectat ulterior cu blocuri în aliniament stradal iar constructia a fost început în jurul anului 1980, în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981 apărând blocurile 101-116+literă sub numele Etapa I iar restul 117-141+literă ca perspectivă. Total 171 blocuri, 247 scări, 4578 apartamente +/- 1%.

Cartierul era aproape terminat la momentul revoluţiei, lipsind câteva blocuri pe strada Enăchiţă Văcărescu, Cosmonauţilor, Zimbrului, etc şi cele din colţul sud-estic unde în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981 se observă un complex comercial cu 4 blocuri turn. Total 25 blocuri, 30 scări, estimat 600 apartamente mai erau în proiect.

Cartierul urma să aibă un parc central, dar au rămas case.

Peneş Curcanul

Cartierul Peneş Curcanul apare în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981 ca parte din cartierul Enăchiţă Văcarescu, cu blocuri numerotate 146-159 + literă, deoarece blocurile 142-145 + literă apar pe strada Podul înalt în noul cartier Cantacuzino. Proiectul a fost modificat iar cartierul din prezent a fost construit doar jumătatea vestică, cu blocurile 150-156 + literă, total 50 blocuri, 57 scări, 1163 apartamente +/- 1%, lipsind doar blocul 150I probabil 10 apartamente.

Se presupune că blocurile 142-149 urmau să se construiască în jumătatea estică, unde strada Torcători urma să fie lărgită la 4 benzi şi aliniată cu Podul Înalt.

Gheorghe Grigore Cantacuzino

Cartierul Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost început la sfârşitul anilor 1980 şi cuprinde blocurile 1, 2, 3, 4, 10 + literă. Total 43 blocuri, 45 scări, 1026 apartamente +/- 1%.

Se presupune că blocurile 5, 6, 7, 8, 9 urmau să fie construite între Elena Doamna şi Cantacuzino / Vasile Lupu, ceea ce ar însemna că revoluţia a prins cartierul construit în proporţie de 30%.

Demolările selective şi blocurile 10C-10D construite departe de străzi arată că era în proiect realinierea străzii Cantacuzino cu Vasile Lupu pentru fluidizarea circulaţiei către Vest.

Ar fi interesant să găsim proiectul cartierului.

Republicii Vest I

Dacă partea estică a bulevardului Republicii era sistematizată încă din anii 1960, pe partea vestică construcţia a început după 1970, cu blocurile 1, 2, 3, 4, 6 + literă retrase de la stradă. După 1975 s-a trecut la blocuri în aliniament stradal, ajungând la o densitate insuportabilă, blocurile 5 şi 8-24 + literă, numerotarea e un haos total, blocurile 12E, 13D, 13E, 17B fiind construite pe partea vestică când restul blocurilor 12, 13, 17 sunt pe partea estică.

Total: 105 blocuri, 121 scări, 3722 apartamente +/- 1%.

Republicii Vest II

După 1980 construcţia blocurilor a fost prelungită la sud de Piaţa Mihai Viteazu, cu blocuri numerotate 26-33 + literă. Total 85 blocuri, 90 scări, 2299 apartamente +/- 1%.

Interesant e că blocurile 33 sunt A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, N, S, T, U, literele lipsă par a fi rezervate pentru o eventuală demolare a cvartalului Pistol construit la sfârşitul anilor 1950 şi reconstruirea unor blocuri noi.

Gheorghe Doja

Numerotarea blocurilor din Republicii II se continuă în cartierul Gheorghe Doja care conţine blocurile 34-37 + literă dar şi 45 + literă, total 51 blocuri, 54 scări, 1275 apartamente +/- 1%.

La momentul revoluţiei se construia blocul 45E-F la intersecţia Gheorghe Doja cu Văleni, care urma să fie continuat de 45D ca să fie simetric, însă nu a mai apucat. Vizavi a fost demolat însă nu a mai apucat să fie construit blocul, spaţiul fiind ocupat de Banca Comercială şi Petrom, e interesant de aflat ce număr avea blocul care urma să fie construit aici. Rămâne un mare mister unde erau planificate blocurile 38-44?

Poştei-Bucov

Cartierul Poştei-Bucov conţine blocurile A1-A2, B1-B4, C1-C2, construite în anii 1970. 8 blocuri, 8 scări, 320 apartamente.

Interesant e că pe harta din 1970 apar mai multe blocuri care urmau să fie construite, este posibl să se fi renunţat la ele datorită cutremului din 1977 care a pus capăt construcţiei de blocuri monolit.

Mihai Bravu

Cartierul Mihai Bravu a fost proiectat încă din anii 1970 sub forma unui cartier cu blocuri bară asemănător cu Vest II şi Malu Roşu, care se întindea de la maternitate până la Dâmbu la nord. Din proiectul iniţial s-a construit doar un grup de blocuri pe Aleea Metalurgistilor şi Strada Sabinelor inclusiv un bloc de 10 etaje de tip monolit care nu s-a mai construit după cutremur. După spusele unui prieten din zonă, primele blocuri au fost date în folosinţă în 1977.

Ghid Municipiul Ploieşti din 1981 arată doar grupul de blocuri construite pe Aleea Metalurgistilor şi Strada Sabinelor, care în mod misterios au numere destul de mari 2, 6-7, 13, 16-19, 46-59 + literă, cartierul a fost reproiectat în anii 1980 cu blocuri în aliniament stradal care au umplut numerele lipsă de la 1 la 60 + literă, lipsind 8, 11, 14-15, 20, 27, 42-44. Se văd multe blocuri cu pereţi fără geamuri din care rezultă că urma să se construiască noi blocuri în continuarea lor, multe blocuri de colţ care urma să închidă frontul a 2 străzi lipsesc, pe strada Grădinari e o zonă virană mare.

Printre ultimele blocuri construite în 1989 se numără 5, 12, 40, şi 41. De notat că Aleea Chimiei e compusă din 2 segmente fără legătură, se presupune că urmau să fie demolate casele de pe strada Matei Basarab şi construirea unor blocuri în plus.

Mihai Bravu e singurul cartier din Ploieşti care nu are o şcoală. Ar fi interesant de găsit proiectul cartierului în forma din anii 1980, să vedem unde urmau să fie amplasate şcolile şi ce planuri mai erau pentru strada Matei Basarab.

Bulevardul Bucureşti

Trecerea peste calea ferată se făcea pe un pod sub formă de U cu rampe abrupte aflat la est de podul actual, apoi se mergea pe strada Industriei. Încă din anii 1930 se plănuia înlocuirea podului cu un pasaj subteran care însă nu s-a mai realizat din cauza războiului.

Podul actual s-a construit la începutul anilor 1960, la scurt timp a fost demolat vechiul pod rutier şi podul metalic pietonal aflat mai spre gară. Odată cu podul s-a construit şi Bulevardul Bucureşti prin spatele caselor aflate pe străzile Industriei şi Bărcăneşti. Presupun că priveliştea era urâtă. Aşa a apărut singurul cartier de blocuri construit în afara inelului de cale ferată.

Cartierul Bulevardul Bucureşti a fost început în 1975 sau 1976, după spusele unora blocul 9 a fost primul bloc dat în folosinţă, conform planului trebuia dat fix in martie 1977, dar datorită cutremurului nu li s-a permis oamenilor să se mute decât după o lună şi după ce a fost inspectat blocul.

Cartierul iniţial cuprindea blocurile 1-13, blocurile 14-17 s-au construit ulterior, probabil prin 1984-1987. Total: 67 blocuri, 77 scări, 2612 apartamente +/- 1%.

Ştie cineva când s-a construit Universitatea de Petrol şi Gaze şi Liceul 1 Mai?

Altele

Înainte de construirea cartierelor de mai sus, s-au construit la sfârşitul anilor 1950 Cvartalele 8 Martie (actuala strada Mândra) şi Pistol (strada 24 Ianuarie) plus o serie de blocuri izolate pe străzile Curcubeului, George Topârceanu, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Ion Luca Caragiale, Kutuzov, Maramureş, Poştei, Mihai Bravu, şi în zona Democraţiei-Buna Vestire, unele par a fi blocuri construite în privat de un grup de familii dar stilul artitectonic se aseamănă cu blocurile comuniste. Total: 71 blocuri, 100 scări, aproximativ 1000 apartamente +/- 5%.

În anii 1970 şi 1980 s-au construit o serie de blocuri în zonele industriale, majoritatea garsoniere sau cămine nefamilişti cu băi şi bucătării la comun. Total 31 blocuri, 33 scări, aproximativ 2400 apartamente +/- 5%.

Ce urma?

Până în revoluţie a fost terminat Bulevardul Republicii şi strada Gheorghe Doja până la Văleni.

Studiind ritmul construcţiilor din 1985-1989 dar şi alte oraşe, pot zice că dacă mai rezistam regimului comunist încă 5 ani, oraşul era azi mult mai frumos şi traficul mergea mai bine pe directia est-vest, în 1990 se făcea legătura străzii Gheorghe Grigore Cantacuzino cu Vasile Lupu către Piaţa Eroilor iar până în 1995 urma să fie lărgită la 4 benzi cea dea 2-a axă nord-sud pe linia tramvaiului 101, străzile Mărăşeşti şi Mihai Bravu până în centru, strada Gheorghe Doja până la ieşirea spre Bucov, şi inelul 2 (străzile Eroilor, Podul Înalt, Nicolae Titulescu).

Probabil urmau să fie începute noi cartiere, unul din ele ar fi umplut zona dintre străzile Gheorghe Grigore Cantacuzino şi Mărăşeşti, la est de Torcători, dar este posibil să fi apărut blocuri şi în zone mai mărginase, ca Bereasca, după cum au apărut în alte orase la sfârşitul anilor 1980.

Alte oraşe

Băicoi

Băicoi are doar un număr mic de blocuri în zona centrală construite în 1970-1990 şi câteva blocuri în zona vestică unde sunt şi unele din anii 1960. Total 41 blocuri, 68 scări, 1578 apartmamente +/- 1%, 20681 locuitori la recensământul din 1992, la 3 persoane pe apartament ar însemna că 23% din populaţie locuia la bloc în 1992.

Floreşti

Floreşti seamănă cu Plopeni dar la scară mai mică, construcţia a început în anii 1950, cu 9 blocuri cu 1-2 etaje şi 11 case, în anii 1970 s-au construit 12 blocuri / 21 scări cu 4 etaje la nord, iar în 1980 s-a demolat şi construit la sud Centrul Civic cu 12 blocuri de 2-3 etaje. Total: 31 blocuri, 42 scări, 776 apartamente.

Interesant e că pe harta din 1970 arată un număr mai mare de blocuri la nord, inclusiv 5 blocuri cu formă similară cu blocurile de 10 etaje din Ploieşti-Vest, dacă nu cumva e vorba de blocuri cu 4 etaje cu formă similară, ar fi făcut Floreşti prima comună cu blocuri turn! Să fi avut comuniştii plan să transforme Floreştiul într-un oraş mediu?

Filipeşti de Pădure

Comuna Filipeşti de Pădure are 1 bloc / 2 scări în stil 1960, 2 blocuri / 4 scări în stil 1970, 18 blocuri / 29 scări în stil 1980, total 21 blocuri, 35 scări, 578 apartamente.

Minieri

Satul Minieri al comunei Filipeşti de Pădure a fost construit de la zero în perioada comunistă, este compus din 17 blocuri cu 1 etaj din anii 1950 şi 5 blocuri cu 2-3 etaje din anii 1960, total 288 apartamente, plus 89 case duplex si 16 case simple.

Rămâne un mister de ce au fost construite în mijlocul câmpului, fără nici o fabrică prin zonă. În prezent satul e foarte sărac, după cum arată blocurile şi după numărul mic de maşini parcate.

Moreni

Oraşul Moreni pare frumos din punct de vedere urbanistic, văzut din satelit, având blocurile grupate într-un singur cartier în centru fără case printre blocuri, plus câteva blocuri izolate la sud şi la vest. Dar când m-am dus să-l vizitez în 2007 am fost îngrozit de sărăcie, gunoaie pe străzi şi blocuri părăsite. Şi totuşi a devenit municipiu în 2003.

Construcţia blocurilor a început în anii 1960 şi pare că s-a plănuit dezvoltarea oraşului cu 30 ani în avans, în anii 1970 şi 1980 s-a construit în continuare după aceleaşi reguli. Probabil că în anii 1990 urma să se construiască şi pe Bulevardul Petrolului blocuri moderne care să le acopere pe cele din anii 1960.

Are 197 blocuri scări cu 4495 apartamente +/- 1%, 22886 locuitori la recensământul din 1992, cu 3 persoane pe apartament ar însemna că 57% din populaţie locuia la bloc în 1992.

Există un singur bloc înalt, un bloc unic în formă de stea cu 9 etaje şi 52 apartamente, magazine la parter şi la etajul 1 în locul a 2 apartamente. Există 2 blocuri la care s-a construit parterul şi apoi au fost abandonate, plus încă câteva blocuri nefinisate dar totuşi locuite.

Pleaşa

Satul Pleaşa al comunei Bucov conţine 11 blocuri, 14 scări, 280 apartamente (incluzând căminul de nefamilişti cu 100 camere). În ce scop au fost construite în mijlocul câmpului rămâne un mister. Izolarea face ca satul să aibă unele din cele mai ieftine apartamente din România, similar cu Valea Jiului, când apare un 2 camere pe OLX costă sub 5000 EURO.

Sinaia

În Sinaia construcţia blocurilor a început în 1960 şi este unul din cele mai mici oraşe care are blocuri turn, mai exact 2 blocuri monolot de 10 etaje lângă parcul central.

Târgovişte

Se spune că pe vremea lui Mihai Viteazul, Târgovişte avea 60000 locuitori, aş vrea să stiu ce suprafaţă ocupa. La recensământul din 1912 avea doar 13041 locuitori, în 1956 24360 locuitori, a atins apogeul în 1992 cu 98117 locuitori. Cu alte cuvinte, populaţia s-a mărit de 4 ori în perioada comunistă, ceea ce a creat un oraş frumos din punct de vedere urbanistic cu câteva străzi de 4 benzi, multe blocuri şi puţine case vechi.

Construcţia blocurilor a început în jurul anului 1960, când s-au construt 21 blocuri scări cu 2-3 etaje (4 pe Calea Domnească şi 17 pe Bulevardul Carol), după 1965 a început construcţia cartierelor Micro 8 şi 9 la sud-est, Micro 6 la vest, şi un cartier cu nume nesunoscut lângă gară, iar după 1970 Micro 4 şi 5 la Nord. În anii 1980 s-a construit zona centrală, Micro 11 şi 12 la sud, şi s-au mai făcut îndesări în Vest, după 1985 a început construcţia unui nou cartier la Nord, pe teren viran, care a rămas incomplet, spaţiile neconstruite au fost ocupate după revoluţie de vile moderne.

Calea Bucureşti a fost reconstruită după 1985 cu blocuri moderne de 7-8 etaje, probabil era în plan pentru 1990-1995 să se continue cu blocuri până în centru, plus continuarea noului cartier din Nord.

Total: 1344 blocuri scări, 28777 apartamente +/- 1%, cu 2.9 persoane pe apartament rezultă că 85% din populaţie locuia la bloc în 1992.

Curiozităţi: pe Bulevardul Mircea Cel Bătrân, blocurile încep de la 7-8 etaje şi coboarâ în până la 4 etaje dar continuă să aibă lift, fiind unul din puţinele blocuri comuniste de 4 etaje cu lift. În acelaşi timp, pe Bulevardul Independenţei sunt câteva blocuri din anii 1960 cu 5 etaje fără lift. Unele blocuri din anii 1980 au un fel de mansardă la etajul 5 unde se află 2 garsoniere.

Blocul ANL misterios: lângă sensul giratoriu de pe Calea Câmpulung se află un bloc ANL cu 7 etaje pe care scrie 2003, dar blocul e identic şi aliniat cu cele alăturate cu 10 etaje construite în perioada 1965-1975. Cum se explică acest mister? Să fie bloc nou construit pe baza unui proiect comunist, sau un bloc comunist care a fost evacuat din motive seismice şi renovat de ANL care a demolat ultimele 3 etaje?

pdf Ploiesti, alte orase

Harta blocurilor din Plopeni

Deschideţi harta pe tot ecranul. Dacă vreţi datele de pe hartă în format Excel, puteţi cumpăra din baza de date a blocurilor.

Albastru = blocuri proiectate în 1940-1960
Roz = blocuri proiectate în 1955-1965
Roşu = blocuri proiectate în 1965-1975
Maro = blocuri proiectate în 1970-1980
Galben = blocuri proiectate în 1975-1985
Verde = blocuri proiectate în 1980-1990 (unele terminate după 1990)
Turcuaz = blocuri proiectate în 1985-1990 (unele terminate după 1990)

Cine îmi poate da mai multe detalii despre istoria oraşului şi construcţia blocurilor să mă contacteze (comment în josul paginii sau mesaj pe chat)

Hartă Plopeni de perete

Am desenat harta Plopeni în AutoCAD, se poate printa ca hartă de perete. Contactaţi-mă pentru preţ şi livrare.

Harta de perete Plopeni

Părerea mea

Plopeni mi se pare cel mai frumos oraş din punct de vedere urbanistic dintre oraşele pe care le-am putut vizita într-o zi (de pe raza de 100 km în jurul Ploieştiului), mic dar frumos pentru că pare un oraş complet, nu are zone neterminate sau case printre blocuri, 100% din populaţie locuia la bloc la momentul revoluţiei. Să fi fost un sat de case care au fost dărâmate în totalitate sau să nu fi fost deloc case, adică să fie un oraş complet nou construit de comunisti? Lipsa unei biserici vechi dă impresia că este un oras complet nou.

Totuşi în zona străzii Speranţei a fost defrisată o mare parte din pădure. Să fi fost aici noi blocuri în proiect?

În prezent nu locuieste toată lumea la bloc, există case, mai exact cocioabe construite din lemn şi tablă pe lângă calea ferată şi la nord după autogară, plus câteva case moderne construite printre blocurile din anii 1940-1950 (e interesant de aflat cum au intrat în proprietatea acelui teren public dintre blocuri).

Istoria blocurilor

Plopeni a atins apogeul la recensământul din 1992 cu 10284 locuitori. Calea ferată şi Strada Victoriei împart oraşul în 4 părti, din care doar cele de sud şi de nord sunt rezidenţiale. Zona de vest conţine stadionul iar zona de est e industrială.

Fabrica de armament Plopeni a luat fiinţă în 1938 iar în jurul ei a apărut o colonie muncitorească în 1939 (sursa: Wikipedia). Un număr mare de case şi blocuri cu 1 etaj au fost construite până în 1960, dar nu îmi dau seama care au fost construite în perioada regatului şi care la ordinele guvernului comunist.

Aceste locuinţe din anii ’40 şi ’50 sunt împărţite în 2 zone, sud (36 blocuri cu 41 scări, totalizând 282 apartamente) şi nord (43 blocuri cu 63 scări, totalizând 284 apartamente), ceea ce mă face să mă întreb dacă în zona de mijloc erau case. 9 blocuri cu 2 etaje s-au construit la sud în jurul anului 1960. Probabil tot atunci s-a construit şi Bulevardul Republicii pe partea estică. În anii 1960 s-a trecut la blocuri cu 4 etaje.

Satul, pe atunci având numele Stejarul, a fost declarat oraş în 1968 şi a primit numele Plopeni. Între 1965 şi 1980 s-a construit la sud un cartier cu 26 blocuri de 45 scări totalizând 920 apartamente.

În caz că zona de mijloc conţinea case, ele au fost demolate în anii 1980 când s-a construit masiv în zona nordică (actuala zonă centrală), blocurile AC1-AC19, B1-B5, C1-C17, 18-20, C21, V4-V8, V22, plus blocurle D1-D4 şi blocul Diana la sud, 56 blocuri cu 83 scări, totalizând 1505 apartamente.

Total: 164 blocuri, 228 scări, totalizând 2991 apartamente + 4 cămine cu 332 camere (dacă unele camere nu sunt de fapt băi/bucătării)

Baza de date a blocurilor din România

Ofer baza de date cu blocurile în format Excel, utilă în special agenţiilor imobiliare, asigurări de locuinţe, notari, curierat, distribuitori de pliante, telecomunicatii, etc. Plătiţi cu PayPal sau card şi primiţi automat link de download în email. Baza de date este destinată folosirii în firma care o cumpără. Vă rog să nu revindeţi sau distribuiţi la alte persoane sau firme.

Lista blocurilor din Ploiesti

Oamenii de rând puteţi obţine GRATIS informaţii despre blocuri, dând click pe harta pe blocuri, unul câte unul.

Cumpără baza de date a blocurilor

DOWNLOAD

Cum am compus datele

Studiez arhitectura comunistă din 2005 iar experienţa îmi permite să ghicesc anul construirii oricărui bloc din România (cu aproximaţie +/- 5 ani) doar uitându-mă la poza din satelit, pentru numărul de etaje şi apartamente mă uit pe Google Streetview.

Nici un oraş din România nu are o bază de date oficială cu anul exact când blocurile s-au dat în folosinţa, aşa că am decis să fac EU un proiect unic în România.

Fiind o muncă manuală, este posibil să îmi fi scăpat câteva greşeli. La anumite blocuri nu sunt sigur de numărul de apartamente, le-am însemnat cu roşu, în special blocurile unicat din centrul Ploieştiului şi blocurile de colţ (non-standard). Rog toţi vizitatorii site-ului să dea click pe hartă, pe blocurile din zona lor şi să raporteze orice greşeală găsesc. Numai cu ajutorul dumneavoastră, vom avea o bază de date CORECTĂ!

Anul recepţiei blocului se poate afla doar întrebând la fiecare asociaţie de proprietari să se uite în documente. Agenţiile imobiliare scriu în anunţuri anul construirii spus de vânzător, care poate fi corect sau nu, dar nu scriu numărul blocului în anunţuri aşa că nu mă pot folosi de site-urile imobiliare pentru a completa baza mea de date. Invit agenţiile imobiliare la o colaborare, să îmi spună numărul blocului şi anul construirii de fiecare dată când pun un apartament la vânzare.

Am găsit anul exact al construirii doar la blocurile propuse pentru expertiza seismică, pe https://www.observatorulph.ro/social/49275-lista-blocurilor-din-ploiesti-unde-nu-e-bine-sa-locuiesti

Evoluţia bazei de date

În 2005 am compus în Excel statistica blocurilor şi apartamentelor din Ploieşti, extinsă în 2007-2008 către oraşele din jurul Ploieştiului, inclusiv Bucureşti şi Târgoviste. Fiecare rând din tabel fiind un model de bloc, indicând numărul de etaje şi apartamente, înmulţit cu numărul de exemplare din acel bloc, pentru calcularea numărului de blocuri şi apartamente din fiecare cartier şi apoi oraş. Tabelul nu conţinea rânduri pentru blocuri individuale.

În 2009-2011 am compus în Excel baza de date a blocurilor din Singapore, de data asta fiecare rând era un bloc individual. Fiindcă nu mă puteam decide asupra unui format standard pentru toate cartierele, fiecare cartier avea alt format, am abandonat proiectul după 2 ani timp în care făcusem doar jumătate din cele aproximativ 10.000 blocuri din Singapore.

Văzând succesul vânzărilor de baze de date cu maşini, în 2012 am publicat şi tabelul incomplet al blocurilor din Singapore invitând lumea să mă contacteze şi să explice ce ar avea nevoie, iar în 2014 mi-am făcut o idee despre ce vrea lumea, am îmbunătăţit tabelul şi l-am pus la vânzare. Prima vânzare am făcut-o în Mai 2015. Clienţii sunt agenţii imobiliare, asigurări de locuinţe, telecomunicaţii, curierat, etc.

În August 2017 am descoperit Fusion Tables, un serviciu Google cu care poţi adăuga obiecte clickabile pe Google Maps. Am ales să indic anul construirii blocurilor prin culorile bulinelor de pe hartă.

În Ianuarie 2018 am făcut un tabel similar pentru cele aproximativ 1800 blocuri din Ploieşti, cu câte un rând pentru fiecare bloc, afişând datele pe Google Maps. M-au ajutat hărţile desenate în 2005-2007 care la rândul lor sunt bazate pe o carte Ghid Municipiul Ploieşti 1981, plus zeci de ore de plimbări prin oraş.

In Iulie 2019 am extins proiectul către oraşele mici din judeţul Prahova.

În viitor pot face lista blocurilor din Bucureşti, Arad, Brăila, Cluj, Constanţa, Craiova, Deva, Galaţi, Hunedoara, Iaşi, Piteşti, Târgovişte, Acestea sunt orasele la care voluntarii OpenStreetMaps au adăugat numerele blocurilor (aceste hărţi realizate de voluntari nu sunt 100% corecte). La restul oraşelor pot face hartă cu coordonatele de pe hartă, anul construirii, numărul de etaje şi apartamente, dar în lipsa numărului blocului, harta nu va fi foarte utilă, neputând să cauţi după adresă.

N-o să vă vină să credeţi, dar experienţa personală îmi permite să compun baza de date în ritm de 60-100 blocuri pe oră: numărul blocului, adresă stradală (doar la unele blocuri), modelul blocului (clasificare proprie), cincinalul construcţiei, numărul de etaje şi apartamente, clasa de risc seismic, plus coordonatele GPS pentru afişarea pe hartă. De fapt coordonatele GPS e ceea ce ia jumătate din timp.

Turul gunoiului din Ploieşti

Ion Luca Caragiale, Nichita Stănescu şi Toma Caragiu au murit, Petrolul a dat faliment, Upetrom 1 Mai a fost demolat, dar a rămas 1 lucru cu care Ploieştenii se pot mândri: GUNOIUL (şi maşinile abandonate)

După ce am postat pe Facebook nişte poze din centrul Ploieşti (https://www.facebook.com/groups/municipiulploiesti/permalink/2293149480952513/) care au fost share-uite de 500 persoane în primele 24 ore, am decis să fac turul gunoiului. Fiindcă Facebook nu păstrează denumirile pozelor, şi mi-a fost lene să editez 150 poze să scriu pe ele locaţia, am decis să postez pe site-ul meu, FĂRĂ watermark / logo ca jurnaliştii să le poată re-posta pe ziarele lor.

Se întâmplă şi la case mai mari: http://stiri.tvr.ro/mormane-de-gunoi-pe-strazile-romei-in-plin-sezon-turistic_847429.html#view

Welcome to fabulous Garbage City (20 Iulie 2019)

Dacă aveţi şimţ de aventură în locuri urât miroşitoare vă recomand să vizitaţi oraşul meu
Imediat ce cobori din tren la Gara de Sud îţi dai seama că ai ajuns în Gunoieşti… pardon, Ploieşti

Opel Zafira abandonat în piaţa 1 Decembrie 1918

Groapa de gunoi de sub podul rutier de la Gara de Sud (Timken)

Turul gunoiului: Malu Roşu – Enăchiţă Văcărescu – Vest – 9 Mai (12 Iulie 2019)

Un conflict între Primăria Ploieşti şi ROSAL (nu prea am înţeles ce s-a întâmplat de fapt) a făcut ca din primăvara 2019 gunoiul să se strângă mai repede decât ritmul în care era colectat.

După nenumărate ştiri cu gunoaie, fiecare ştire cu doar 2-3 poze, am  decis să fac EU o treabă mai calumea. Am luat camera foto Canon SX 510 HS şi de la 12:00 până la 20:00 am mers pe jos peste 17 km (conform hărţii Google Earth realizate după ce m-am întors acasă) ca să vă prezint 150 poze cu noile atracţii turistice din Ploieşti Gunoieşti.

Ghenele din Aleea Codrului şi Aleea Vlăsiei (blocurile 1-8)

Ghena de pe strada Râpelor din Malu Roşu

Ghena din faţa blocului 57 şi Audi 80 B4 abandonat

Ghena din faţa blocului 26 şi un BMW Seria 3 E46 abandonat

Volkswagen Golf III abandonat pe strada Gheorghe Mateescu bloc 8

La unele ghene se pare ca a ridicat gunoiul (strada Troienelor)

Parcarea dintre blocurile 10, 40, 42C (Malu Roşu): gunoiul ridicat, dar 2 maşini sunt abandonate: Dacia Nova şi Mercedes Vito

Volkswagen Golf III abandonat pe strada Carol Davila în lateralul blocului 120C (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Ghena din spatele blocurilor 120A-120F (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Dacia 1310 într-o stare deplorabilă la singura casă care a supravieţuit demolării în spatele blocului 121B

Opel Astra abandonat pe strada Vitejilor în faţă la bloc 103

Ghena din spatele blocurilor 101A-101B (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Maşini abandonate şi ghena din spatele blocurilor 106A-106F (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Ghena din spatele blocurilor 141A-141I (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Pubele pline, 2 dacii abandonate, şi bălării care invadează aleea în spatele blocurilor 140A-140H

Gunoaie în spate la bloc 4D (cartier Cantacuzino)

Gunoaie în spate la bloc 1A-1J şi 2A-2H (cartier Cantacuzino)

Gunoaie în spate la bloc 3G-3K (cartier Cantacuzino)

Chrysler 300 abandonat în faţă la bloc 1A-1J (cartier Cantacuzino)

Dacia Nova ascunsă de buruieni pe strada Făcliei colţ cu strada Constantin Mille (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Renault Mégane abandonat la casele din spatele blocurilor 138A-138C (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Volkswagen Passat folosit ca debara în spatele blocurilor 139C-139D (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Ghena din spatele blocurilor 135A-135G (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Skoda Octavia abandonată pe Aleea Biruinţei în faţa unui bloc nou (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Gunoaie în spate la bloc 133G (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Puteţi observa aleea dintre blocurile 133C şi 133I? (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Ghenele din spatele blocurilor 134A-134D şi 131A-131E (cartier Enăchiţă Văcărescu)
 

Dacia 1310 şi Daewoo Tico, rable pitite în jungla din spatele blocului 150E (cartier Peneş Curcanul)

Ghena din spatele blocurilor 152A-152K (cartier Peneş Curcanul)

Ghena din spatele blocurilor 154A-154H (cartier Peneş Curcanul)

Ghena de la capătul intrării Cazărmii (cartier Peneş Curcanul)

Mercedes SL 60 AMG şi BMW abandonate pe strada Cristianul bloc 155A (cartier Peneş Curcanul)

Pubelele din spatele blocurilor 130A-130E (cartier Peneş Curcanul)

Dacia Logan abandonată pe strada Adunaţi în faţă la bloc 130A (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Ghena dintre blocurile 119B şi 119C (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Ghena plină şi Dacia 1310 Break abandonată în spate la bloc 129A-129E (cartier Enăchiţă Văcărescu)

Şi am ajuns în cartierul Vest I
Astea sunt gunoaiele de pe strada Erou Moldovean Marian

Aleea dintre blocurile bloc 5-6 şi 21, şi ghena de dintre blocurile 5-6 şi 36

Acest moş locuieste într-o Dacie abandonată, sub care a pus multe sticle de apă (nu ştiu de ce)

Pubelele din spatele blocului 67bis (Vest I), pe aici au trecut gunoierii recent

Dacia 1310 abandonată pe strada General Eremia Grigorescu în faţă la bloc 26

Ghena dintre blocurile A10-A14

Gunoaie pe Lacul Bâlea bloc A8 şi C1

Gunoaie pe Lacul Bâlea bloc 29 şi un Fiat Punto lovit în spate, probabil şi abandonat

Pubelele de gunoi de pe strada Perşani şi din spatele blocurilor de pe strada Soldat Erou Arhip Nicolae (capătul cartierului Vest aproape de calea ferată). Întâmplător, aici m-am întâlnit cu gunoierii. Felicitări! Sper să vă văd mai des!

Dacia Papuc abandonată lângă blocul M14

WC-uri depozitate şi maşini abandonate pe strada Anotimpului în faţă la blocurile 56-57
 

Dacia 1310 şi Daewoo Cielo abandonate în parcarea dintre blocurile 49 şi 50 (Vest I)
 

Daewoo Matiz abandonat pe strada Anontimpului în faţă la bloc 54

Strada General Eremia Grigorescu în dreptul blocurilor 43-45 arată ca o groapă de gunoi

Gunoaie pe strada Anotimpului, blocurile 40A-42A

Piaţa Aurora e şi cimitir de maşini, o dubiţă Renault Rapid în centrul parcării, iar alături Renault Clio I şi Volkswagen Golf III să fi fost parcate intenţionat lângă ghenă, proprietarii sperând că gunoierii le vor lua şi rablele?

Volkswagen Vento abandonat pe strada Cosminele în faţă la bloc 113 (Vest II)

Am trecut Şoseaua Vestului către cartierul Vest II
Ghena din spatele blocului 113 (Vest II), din nou o Dacia Papuc pare aruncată la gunoi

Ghena din spatele blocului 112 (Vest II), Fiat Seicento abandonat pe Aleea Godeanu în faţă la bloc 119

Nissan Primera şi Dacia Logan abandonate pe Aleea Iezerurui, ghena de la bloc 112B

Opel Vectra abandonat pe strada Bahluiului bloc 144

Gunoiul de pe strada Bahluiului bloc 154A

Cimitirul (parcarea) din spatele blocurilor 157, 160, 161 e locul de veci pentru 4 maşini “moarte”

Ghena de pe Strada Cosminele la sud de bloc 181B pare curată

Parcarea din spatele blocurilor 163A-F e de asemenea cimitir pentru 2 Dacia 1310

Şi am ajuns şi în cartierul 9 Mai.
2 BMW-uri şi 1 Peugeot 206 cu soţile dezumflate se odihnesc în spatele blocurilor 13-18

Gunoaie în spatele blocului 22 (cartier 9 Mai)

Gunoaie la  ghena de pe Aleea Strunga la sud de bloc 39C (cartier 9 Mai)

Mercedes W124 abandonat pe Aleea Strunga în spate la bloc 40 (cartier 9 Mai)

Ford Focus abandonat în spate la bloc 74-79 (cartier 9 Mai)

Pubele de gunoi şi Ford Transit abandonat în spate la blocurile 62-69 (cartier 9 Mai)

Pubele în spatele blocurilor ANL 9 Aleea Arnăuţi (cartier 9 Mai)

Dacii abandonate in spatele blocurilor 1-12 (cartier 9 Mai)

Pubele în spatele blocurilor 4A-4F (cartier Mărăşeşti-Eroilor)

Pubele în spatele blocurilor 6A-6G (cartier Mărăşeşti-Eroilor)

Kia Ceed şi Oltcit abandonate pe Aleea Mureş (cartier Mărăşeşti-Eroilor)

Dacia 1310 şi Daewoo Cielo abandonate în spatele blocurilor 7A-7G (cartier Mărăşeşti-Eroilor)

Daewoo Matiz abandonat pe strada Frăsinet (cartier Mărăşeşti-Eroilor)

Pubele în spatele blocurilor 8A-8H (cartier Mărăşeşti-Eroilor), se pare că pe aici au trecut gunoierii recent.

Pubele în spatele blocurilor 12A-12J, se pare că pe aici au trecut gunoierii recent. Tricicleta roz e frumoasă?

Pubele în spatele blocurilor 9A-9F (cartier Mărăşeşti-Eroilor), se pare că pe aici au trecut gunoierii recent.

Blocurile ANL abandonate din Cartierul Libertăţii

Era în proiect un cartier de 200 apartamente, început în 2008, dar firma constructoare a dat faliment în 2010 şi doar jumătate din blocuri au fost finalizate în 2014. Celelalte blocuri au rămas la stadiul din 2010. Am filmat în interiorul unui bloc în 2012, moment în care era cât de cât curat, iar copii se jucau de-a v-aţi ascunselea.

După 3 ani am intrat în acelaşi bloc, care între timp a ajuns locuit de persoanele fără adăpost, fiind umplut de gunoaie. La 3:05 puteţi vedea cum am intrat în “casa” cuiva, din fericire locatarii nu erau acasă, că aveau şi cuţit ascuns sub saltea (am explorat mai bine camera după ce am filmat).

Blocurile vecine au şi ele gunoaie dar mai puţine.

Construcţia a fost reluată în 2017, vom vedea când va fi finalizată, şi ce reacţie vor avea viitorii chiriaşi şi proprietari dacă vor vedea acest video, cum arăta apartamentul lor în 2015.

Maşini abandonate

Poze făcute întâmplător cu telefonul (Samsung Galaxy Note 4)

Opel Calibra tunat sub podul de la Gara de Sud (25 Aprilie 2018), citiţi şi articolul de pe Observatorul Prahovean)

Dacia 1310 abandonată în Bulevardul Bucureşti în spate blocului 4B (1 Iunie 2018)

Un morman de rugină pe Aleea Vitioarei în spate la Spitalul CFR (13 Decembrie 2018)

Rablele din parcarea de pe strada Rudului colţ cu Ana Ipătescu (19 Martie 2019)

Lada abandonată pe strada Erou Moldoveanu Marian între blocurile turn (1 Iunie 2019)

Gunoiul din Bariera Bucuresti bloc 13 lângă şcoala Mihai Eminescu (9 Iunie 2019)

Epavele din Mihai Bravu

Pe 25 Mai 2019 am fost pe stadion la finala Cupei României iar până să înceapă meciul m-am plimbat prin Mihai Bravu… uite ce am gunoaie pe roţi am găsit.

Porsche 944 pe strada Theodor Aman, Peugeot 309 pe strada Cornăţel în faţă la bloc 1A

Gunoaiele din spatele blocului 3C, Dacia Nova şi Alfa Romeo abandonate

2 Dacii folosite pe post de pubelă de gunoi în faţa la bloc 41A

Ford Sierra şi Dacia 1310 într-o stare deplorabilă pe strada Mihai Bravu în faţa Maternităţii

Volkswagen Polo accidentat pe strada Pielari, 60 metri est de Alexandru Vlahuţă

Cariera mea în arhitectură

Între 2008 şi 2016 am desenat peste 100 case şi blocuri, voluntar din pasiune pentru desenat planuri şi modelare 3D în AutoCAD sau la cererea clienţilor. Dar faptul că 90% din persoanele care mă contactau voiau servicii gratis iar restul de 10%, clienţii care mă plăteau, îmi consumau prea mult timp pentru banii oferiţi, m-au determinat să RENUNŢ la meseria asta.

Vedeţi toate proiectele mele pe www.teoalida.com/design/houseplans şi www.teoalida.com/design/apartmentplans.

Dacă construiţi o casă sau un bloc şi puteţi plăti un arhitect, vă pot pune în legătură cu prietenii mei care continuă meseria.

Teoalida Housing Design 2008-2012

Începutul carierei mele

Cum s-a născut pasiunea mea pentru arhitectură e un mister chiar şi pentru mine. Tatăl şi bunicul din partea mamei erau ingineri, făcând desene technice (instalaţii, etc), nu aveam pe nimeni în familie care să fi lucrat în construcţii.

Planuri ciudate de blocuri şi case imaginare desenam de pe la 6-8 ani. AutoCAD-ul îl folosesc de la 9 ani. În 2001-2003 am desenat în AutoCAD câteva planuri şi modele 3D de case şi blocuri. Nu am putut continua din cauza accesului limitat la informaţii (părinţii nu îmi cumpărau reviste de arhitectură cum îmi cumpărau reviste de maşini).

Desenele erau simple, doar pereţii, fără ferestre, mobilă, etc, dar ceea ce impresiona (ţinând cont de vârsta mea de 12-14 ani şi accesul limitat la informaţie) era conceptul în sine: case şi blocuri fără cărămizi sau beton, construite din stâlpi metalici şi pereţi de plastic care se pot asambla şi dezasambla pentru a modifica construcţia în timp, iar planurile diferite de blocurile româneşti.

House that I designed at 13 years old

După conectarea la reţeaua de calculatoare din cartier în Octombrie 2004 şi conectarea la internet în Februarie 2005, am prins interes pentru a desena harta Ploieştiului, odată cu asta am studiat arhitectura comunistă şi am desenat planuri la câteva zeci de modele de blocuri din Ploieşti.

În 2006-2008 mi-am arătat talentul de urbanism în jocul The Sims 2 unde am construit 3 oraşe în care am aranjat blocuri decorative (nefuncţionale) într-un model frumos. Construiam şi case funcţionale pentru familiile de Sims.

StarlingSprings

Oraşul Virtual în AutoCAD (2008)

Adevărata pasiune pentru arhitectură a început la vârsta de 19 ani, în 2008. Plictisit de România, exploram lumea cu Google Earth şi căutam aleatoriu pe Google Imagini “apartment floor plan”. Am ajuns fascinat de arhitectura asiatică unde sunt multe blocuri cu apartamente înşiruite de-a lungul unui balcon. Mi-am dat seama de avantaje: blocurile pot avea diverse forme cu un număr variabil de apartamente pe etaj, fără a fi limitat la 4 apartamente pe etaj cu o scară centrală, cum sunt majoritatea blocurilor noastre comuniste.

Din hobby pentru desen artistic şi modelare 3D în AutoCAD, am desenat un “oraş virtual” cu zeci de modele de apartamente pe care le-am îmbunătăţit constant pentru a le face cât mai frumoase şi eficiente, imaginându-mi că sunt preşedinţele unei ţări sau directorul unei firme de construcţii şi scopul meu e să ofer apartamente pentru jumătate din populaţia ţării. Suprafaţă medie a unui apartament de 100 m² şi 30 m² de persoană (pentru comparaţie, apartamentele din Bucureşti au în medie 55 m² şi 20 m² de persoană).

Probabil voi mă veţi compara cu Nicolae Ceauşescu. Spre sfârşitul lui 2008 am ales Singapore ca sursa principală de inspiraţie, unde 80% din populaţie locuieşte în blocuri construite de stat prin Housing & Development Board.

S-shaped block with 16 apartments per floor

Suprafaţa utilă a apartamentelor din oraşul meu virtual era în jur de 50-55 m² la 2 camere, 75-85 m² la 3 camere, 105-115 m² la 4 camere, un fel de confort 1 şi 2, ca în 2009 să introduc apartamente confort 3 de aproximativ 95 m² la 4 camere. Suprafeţele erau comparabile cu apartamentele din România confort 1 din 1985-1990 care la vremea respectivă nu îmi dădusem seama că avem cele mai mari camere din lume, suprafaţa fiind în jur de 60 m² la 2 camere, 80 m² la 3 camere, 100 m² la 4 camere.

Apartamentele româneşti sunt criticate pentru spaţiu insuficient, dar nu pentru dimensiunea camerelor ci pentru faptul că mai mult de jumătate sunt garsoniere şi 2 camere, doar 10% din apartamentele noastre au 4 camere. În Europa de Vest, America, Japonia, Coreea, etc, locuinţele de 4 camere domină piaţa. În Singapore guvernul a oprit construcţia de apartamente cu 2 camere în 1985 şi 3 camere în 1989 datorită cererii reduse, în anii 1990 cei care se înregistrau pentru o locuinţă de la stat aveau de ales între 4 camere (100-110 m²), 5 camere (120-130 m²) şi Executive (140-150 m²). Ulterior şi-au dat seama că oamenii cumpăra apartamente mari din cauză că le permite bugetul, făcând risipă de spaţiu, mărimea familiei scădea continuu, apartamentele construite după 2000 au suprafeţe reduse la 4 camere (90 m²), 5 camere (110 m²), Executive (130 m²), ca în 2002 să reintroducă 3 camere (65 m²) şi 2 camere (45 m²) şi în 2004 să oprească construcţia apartamentelor Executive.

Compilaţie cu modelele de apartamente concepţie proprie
(desenate de mine în 2008-2015, unele inspirate din Singapore, Hong Kong, Coreea de Sud, Europa, etc, iar altele un concept original neinspirat din nici o clădire existentă).

Compilaţie cu apartamentele din Singapore (HDB – Housing & Development Board)
(desenate de mine în AutoCAD pentru a calcula suprafaţa construită şi suprafaţa utilă a fiecărei camere).HDB flat size comparison 1980s vs present

Am fost indus în eroare de faptul că conform legilor din România se indică suprafaţa utilă (fără balcoane şi grosimea pereţilor) iar conform legilor din Singapore se indică suprafaţa construită (cu balcon şi grosimea pereţilor), astfel un apartament de 4 camere din Singapore de 90 m² are de fapt 80 m² utili, cât cele româneşti din anii ’70.

În concluzie, apartamentele din Oraşul Virtual erau prea mari şi trebuiau reduse, dacă proiectele realizate în septembrie 2008 – februarie 2009 luni se bazau pe un careaj de 4×4 metri, aceasta fiind şi dimensiunea unui dormitor de copii, dormitorul matrimonial având 4×5 metri, în martie 2009 am introdus apartamentele “confort 2” cu dormitoare de 3×5 metri, unele având 3×4 metri, ca în 2011 dormitoarele de 3×4 metri să devină standard în majoritatea proiectelor mele, reducând apartamentele de 4 camere la 95 m² utili ceea ce în 2009 l-aş fi numit confort 3.

TriTrapeze, Little & Simple în formă de S, Maisonette Alternate, blocuri cu forme ciudate desenate în 2008
TriTrapeze-12 Little & Simple S-36
Maisonette Alternate version 1 Maisonette Alternate version 3

Un bloc cu o formă foarte ciudată, 4 scări fiecare cu câte 6 şi 7 apartamente pe etaj, desenat în Noiembrie 2008
New Generation Crazy-26 front view
New Generation Crazy-26 floor plan New Generation Crazy-26 side view

Teoalida’s Night City, 28 blocuri cu 1512 apartamente de 57-209 m², desenat în Februarie 2009
Teoalida Night City View

Din poftă de diversificare, în August 2010 m-am apucat de desenat şi case, inspirate tot din Singapore. În Decembrie 2010 am adăugat o serie de blocuri şi case low-cost inspirate din Brazilia şi Mexic, cu apartamente şi mai mici. În Ianuarie-Martie 2011 am studiat oraşul Hong Kong de unde am învăţat că oamenii pot trăi fericiţi şi în apartamente de 50 metri pătraţi, dacă sunt proiectate ergonomic, am desenat o serie de blocuri inspirate de aici, unde dimensiunea unui dormitor e de 2×2 metri, doar cât să pui un pat etajat şi sifonier.

Terrace Classic vs Terrace Modern case de lux înşiruite, 4 nivele şi lift în fiecare casă, plus piscină, inspirate din Singapore, desenate 2010-2011
Terrace Classic housing complex, street view Terrace Modern housing complex, aerial view

Case duplex ieftine inspirate din Malaezia, desenate 2016
Rumah berkembar 2-3-4 bilik tidur Rumah berkembar 2-3-4 bilik tidur

Bungalow de lux, 7 dormitoare + camera menajerei, 9 băi, 462 metri pătraţi pe 3 nivele, lift propriu şi piscină
Rumah banglo 7 bilik tidur 450 meter persegi

În 2012 am definit noi standarde:

  • Case şi apartamente standard, cu dormitoare de minim 3 x 4 metri, suprafeţele utile şi procentajul ideal de apartamente din fiecare tip ar fi cam aşa: 2 camere 40-50 m² (10%), 3 camere 60-75 m² (30%), 4 camere 90-105 m² (40%), 5 camere 115-135 m² (20%).
  • Case şi apartamente de lux, dormitoare de minim 3.5 x 4 metri fiecare cu baie proprie, dressing cel puţin la dormitorul matrimonial, cameră pentru menajeră, eventual lift privat şi piscină.
  • Case şi apartamente ieftine, cu dormitoare de 2,5 x 3,5 metri, suprafaţă utilă 3 camere 40-50 m², 4 camere 60-70 m², potrivite pentru India, Africa, America Latină, etc (în Brazilia majoritatea dormitoarelor au 2,4 x 3,2 metri, dar şi în blocurile comuniste confort 2 şi 3 avem dormitoare de dimensiuni similare).
  • Case şi apartamene inspirate din Hong Kong şi Filipine, cu camere la dimensiunea minimă permisă de legile din tările respective.

Notă: unii vor comenta cum pot fi aşa zgărcit încât să fac apartamente de 2 camere sub 40 m², mai puţin din jumătatea unuia de 4 camere.

În comunism toţi aveau aproximativ acelasi salariu, apartamentele se alocau pe baza numărulul de membri în familie, sufrageria are aceeaşi dimensiune indiferent de numărul de dormitoare.

În capitalism există oameni bogaţi şi oameni săraci şi trebuie să proiectez apartamente pentru bugetul fiecăruia, suprafaţa sufrageriei creşte proporţional cu numărul de camere, la 2 camere se pot elimina holurile şi integra bucătăria în sufragerie pentru ca apartamentul să fie cât mai mic şi ieftin.

Stil de desen:

Planurile iniţiale desenate în 2008-2013 au fundal negru, includ mobila şi suprafaţa utilă a fiecărei camere în metri pătrati. După 2010 includ dimensiuni liniare în milimetri.

Planurile desenate după 2014 sunt cu fundal colorat în funcţie de destinaţia camerei şi dimensiunile liniare sunt indicate în metri în loc de milimetri.

Freestyle Linear 1024, condominium de lux cu 1024 apartamente, cu piscină, club şi terenuri de tenis şi baschet, desenat în 2011-2012
Freestyle Linear 1024 apartment complex, blue version Freestyle Linear 1024 apartment complex, white version
Typical floorplan of Freestyle Linear 1024 apartment complex Freestyle Linear 1024 pool view

Am început să ofer servicii de arhitectură pentru clienţi (2012)

Deşi postam desene de case şi blocuri pe site-ul meu, am specificat clar că sunt desenator AutoCAD, NU arhitect, ştiind că pentru a obţine autorizaţia de construcţie ai nevoie de mult mai multe decât un plan şi un model 3D, dar nu ştiam exact ce e nevoie şi NU mă interesa să devin arhitect.

Descoperirea programelor de chat pentru site-uri în Ianuarie 2012 a permis vizitatorilor să mă contacteze, cerându-mi planuri şi servicii de desen arhitectural. Am servit câtiva clienţi cu planuri gratis pentru a acumula experientă, apoi le făceam ofertă de preţ pentru modelul 3D, dar ei nu mă plăteau fiindcă nu aveau nevoie de 3D. Apoi am încercat să cer 20 dolari pe un plan de casă.

În Iunie 2012, un arhitect american mi-a zis că proiectele mele sunt impresionante pentru vârsta mea şi s-a oferit să îmi facă reclamă într-o listă de arhitecţi pe viitorul lui site. O surpriză pentru mine, neurmând o şcoală de arhitectură. Am acceptat oferta crezând că voi începe o carieră în arhitectură, şi am modificat site-ul promovându-mă ca arhitect, dar de fapt am început o mare RISIPĂ de timp.

Arhitectul american mi-a zis să cer mii de dolari de la clienţi fără să îmi spună ce trebuie să ofer în aceşti bani, m-a indus în eroare crezând că poţi construi o casă cu planurile simple pe care le făceam eu. La momentul respectiv nu avusesem nici un client care să mă fi plătit pentru desen arhitectural. I-am arătat conversaţii cu clienţi cărora le-am cerut doar 100 dolari şi nu m-au plătit, a renunţat la ofertă cică i-am pus prea multe întrebări. El a fost un idiot că nu întelege că nu fiecare vizitator al site-ului este şi client. întotdeauna există persoane care “doar se uită” sau vor lucruri gratis. Dacă ai un magazin şi lumea intră şi intreabă de preţul unui produs, nu poţi obliga pe toţi să şi cumpere acel produs.

În 2013 am cunoscut alţi arhitecţi din Singapore, Malaezia, Filipine, India, care mi-au zis că un arhitect într-adevăr ia câteva mii de dolari pe un proiect, dar trebuie să ofere planuri detaliate, faţade, secţiuni, schiţe electrice şi instalaţii sanitare, calculul structurii, etc. Planurile simple şi modelele 3D pe care le făceam eu se pot vinde pe maxim câteva zeci de dolari.

Atunci am început să învăţ cum să fac desene detaliate conform normelor din construcţii, ca un arhitect adevărat. Mi-am fixat preţul la $10/cameră pentru schiţă şi $50/cameră pentru desene detaliate, planuri, faţade, secţiuni, 3D.

Casă desenată în 2013 pentru un client în Filipine care m-a plătit $250
3D house design front view House for JUN (Philippines) 3D house design back view

Între 2012 and 2015 am făcut fericiţi sute de oameni cu planuri, majoritatea din ţări din lumea a 3-a, majoritatea fiind familii care îsi construiau o casă proprie, câţiva fiind dezvoltatori imobiliari care construiau blocuri sau complexe de case ca să vândă sau închirieze, dar am avut şi câtiva arhitecţi cu diplomă care nu aveau destulă imaginaţie să deseneze o casă şi mi-au cerut mie ajutor (deci eu fără să am şcoala generală terminată eram mai deştept ca arhitecţii cu facultate).

Dar 1 persoană rămânea adeseori nefericită… aceea eram EU. Pentru că jumătate din cei care mă contactau voiau consultaţie gratis şi planuri gata făcute, iar la cealaltă jumătate le desenam o schiţă şi apoi le făceam ofertă de preţ pentru proiectul complet, dar numai 1 din 10 era dispus să plătească, iar cei are plăteau aveau proiecte greoaie şi cereau nenumărate modificări încât nu îmi făcea plăcere să lucrez pentru ei, o făceam pentru bani, iar banii… erau puţini.

Am încercat diverse strategii de afacere, niciuna nu a avut succes. Am avut clienţi care m-au plătit mulţumită faptului că ofeream prima schiţă gratis, unii clienţi serviţi cu o schiţă gratis (screenshot) au revenit după 1-2 luni şi m-au plătit pentru proiectul complet. Dar cazurile de genul acesta au fost întotdeauna rare. Majoritatea care mă contactau nici măcar nu voiau să le desenez un plan contra cost şi să îl vând ca PDF / DWG, ci voiau doar un plan ca idee, încăt puteau fi mulţumiţi doar dându-le un plan la întâmplare găsit pe Google Imagini, fără a mai depune efort să le desenez EU un plan. Dar cum fiecare client are alte nevoi, numai un plan personalizat l-ar fi mulţumit. Odată începută desenarea, ei cereau modificări, dacă modificam gratis ei ziceau mersi şi plecau fără a mai “cumpăra” planul PDF / DWG, dacă ceream bani pentru a îl modifica, refuzau plata şi unii chiar m-au injurat că “le-am pierdut timpul şi nu le dau planul final” deşi ei îmi pierdeau timpul mie, de parcă am obligaţia să servesc pe toată lumea pe gratis. Câţiva oameni mi-au zis că voiau de la mine doar o schiţă şi au deja contract cu un arhitect care să le facă proiectul complet contra cost (păi dacă au deja arhitect de ce îmi mai pierdeau timpul mie?). Un arhitect mi-a zis să nu mai fac schiţe, ci doar proiecte complete cu plata în avans, dar nici aşa nu a mers.

Aveam 2 opţiuni: desenează gratis sau nu desena deloc. Până în 2015 am ales-o pe prima, iar după 2015 pe a doua.

Anul 2014 a fost cel mai aglomerat, mă contactau zilnic clienţi, nu aveam timp să servesc pe toată lumea, le făceam fiecăruia o schiţă gratis şi vedeam cum reacţionează şi dacă sunt interesaţi într-un proiect complet, unii au fost interesaţi dar nu mi-am dat seama şi am rămas doar la schiţă, apoi mi-am pierdut cheful de muncă, nu am răspuns în timp la unii clienţi şi am pierdut şi clienţi care probabil erau dispuşi să plătească. Voiam să angajez pe cineva, dar datorită numărului mare de clienti care îmi pierdeau timpul nu îmi puteam plăti angajatul.

Casă desenată în 2015 pentru un client în Uganda care m-a plătit $300
3D modern house design front view 3D modern house design rear view
House for Uganda

Arhitectura NU e profitabilă, IT-ul e viitorul!

Probabil unii dintre voi aţi auzit că un proiect de casă poate costa mii de euro. Ştiti să desenaţi planuri de case în creion sau chiar perspective 3D şi visaţi să ajungeţi arhitecţi bogaţi. Cunosc mulţi studenţi care au mers la Ion Mincu sau alte facultăţi de arhitectură din străinătate şi după 1-2 ani au renunţat văzând că arhitectura înseamnă mult mai mult decât a desena, şi e o meserie extrem de grea.

Firmele de arhitectură din România cer de la 2000 euro în sus pe un proiect de casă, dar aceşti bani de obicei se împart între arhitectul desenator, inginerul care calculează structura de rezistentă, inginerul de instalaţii, şi arhitectul şef care se deplasează la autorităţile statului pentru a obţine autorizaţia de construcţie şi supraveghează lucrările, aşa că profitul pe ora de muncă nu e spectaculos.

Clienţii serioşi se duc de obicei la o firmă de arhitectură din zona lor, iar cei care caută planuri pe Google şi ajung pe site-ul meu sunt de obicei oameni neserioşi care vor idei gratis sau la preţ minim apoi plăteasc o firmă din zona lor ca să facă proiectul pe baza ideilor mele. În concluzie: servicii de arhitectură online nu garantează câştiguri. Probabil mi-aţi recomanda să îmi deschid propria firmă de arhitectură în Ploieşti, dar pentru a semna proiectele am nevoie de diplomă de arhitectură. Mi-ar fi mai simplu să mă angajez ca arhitect desenator într-o firmă din străinătate, unde nu e nevoie de diplomă ci doar de talent la desen, pentru că proiectele sunt semnate de arhitectul lor. Dar sunteţi siguri că meseria asta mi se potriveşte?

Mulţumită programului de chat, pe lângă clienţii din arhitectură, am descoperit ceva la care nu mă aşteptam: diverse firme sunt dispuse să plătească pentru bazele de date cu maşini care se vând în Europa, făcută de mine voluntar, aşa că le-am îmbunătăţit să poată fi folosite în scop profesional. Deja în 2014 mi-am dat seama că e mai profitabil să fac baze de date decât arhitectură. Pentru mulţi, e plictisitor să compui date în Excel, dar mie îmi place mai mult decât să desenez.

În arhitectură veniturile sunt proporţionale cu volumul de muncă, în baze de date veniturile sunt proporţionale cu numărul de vânzări care creştea odată cu numărul de vizitatori pe site. În arhitectură fiecare client are alte nevoi şi un proiect de casă desenat pentru un client e greu de revândut altora. O bază de date necesită investiţie iniţială mare, dar odată terminată poate fi vândută la mai multe persoane, generează un venit pe termen lung cu efort minim pentru actualizări regulate.

În arhitectură majoritatea clienţilor sunt din ţări sărace, persoane private care duc lipsă de seriozitate. În baze de date majoritatea clienţilor sunt firme IT din Europa şi America, firme care îmi respectă munca.

În 2015 am finalizat 2 megaproiecte începute în 2014: expansiunea bazei de date de maşini Europene de la 14 la 50+ coloane pentru a o vinde la preţ dublu (cam 1000 ore de muncă), plus baza de date a blocurilor din Singapore începută voluntar în 2009 şi abandonată din lipsă de interes (cam 400 ore de muncă). Pe lângă acestea, am învătat “web scraping”, adică scriptarea unor programe care să viziteze site-uri şi să extragă anumite date automat, astfel putând creea noi baze de date mari cu un minim de efort. Veniturile mele s-au triplat comparat cu prima jumătate din 2015, trecând de 1000 euro pe lună. Doar 10% din veniturile mele au provenit din arhitectură.

Am mai făcut ocazional câteva proiecte de case şi blocuri pentru clienţi, doar în cazul în care m-au plătit în avans, dar asta a dus la o altă problemă: încasând avansul aveam obligaţia de a finaliza proiectul, iar unii clienţi m-au ţinut ocupat peste 1 lună cu proiectul unei case, cerând nenumărate modificări, prea mult timp pierdut pentru câteva sute de dolari, sumă pe care din baze de date o făceam într-o zi.

În 2016 am dublat tarifele pentru servicii de arhitectură, sperând să iau măcar $20 pe ora de desen cum luam pe ora de compus date, dar nu mi se părea corect ca eu fără facultate să cer mai mulţi bani decât arhitecţii cu facultate. Iar mărirea preţurilor nu rezolvă problema principală, şi anume că 9 din 10 persoane care mă contactează vor consultaţie şi planuri GRATIS.

Diversi arhitecţi s-au oferit să lucreze pentru mine, în caz că am nevoie de ajutor, sunt prea ocupat etc. Aceştia mi-au zis că şi ei o duc greu, au probleme în a convinge clienţii să plătească. Unul din Filipine, în vârstă de 50 ani, nu are site dar are suficienţi clienţi serioşi care plătesc, recomandaţi de clienţii anteriori, dar chiar şi asa, veniturile lui ajung la DOAR 2000 dolari pe lună după 25 ani de arhitectură, sumă pe care eu am atins-o după 4 ani de vânzări de baze de date către firmele IT.

Experienţa acestor arhitecţi şi preţul lor ieftin m-au făcut să îmi fie ruşine să continui cariera mea în arhitectură, şi convins că nu voi câştiga mult pe termen lung, eu personal nu am mai desenat nici un proiect, iar clienţii care mă contactau pe mine, dacă păreau serioşi, le transferam lor, să discute ei cu clientul şi să îmi plătească mie un comision din suma plătită de client, dar nici metoda asta nu a funcţionat. Arhitecţii mi s-au plâns că le trimit clienţi neserioşi care le pierd timpul, clientul vrea o schiţă gratis înainte să dea avansul, arhitectul vrea avansul înainte să deseneze schiţa, cei 2 schimbă câteva email-uri fără nici un rezultat.

Aşa arată o casă desenată de un arhitect de 50 ani din Filipine, un adevărat profesionist care cere doar 1000 dolari!
House in Ethiopia

Clienţii indieni… o pacoste!

Clienţi neserioşi există peste tot, dar în India e aproape imposibil să găseşti un client serios.

Dacă majoritatea oamenilor vizitează site-urile în liniste, fără a contacta administratorii site-ului până când sunt pregătiţi să plătească, psihologia indiană e să laşi commentarii, să dai email-uri, mesaje pe chat şi telefoane prin care să contactezi lumea, CERÂND lucruri indiferent că eşti dispus sau nu să le plăteşti. Eram contactat de mai mulţi indieni decât orice alt popor.

Indienii sunt o adevărată pacoste pentru toate persoanele care oferă servicii online. Şi prin Pakistan, Iran, ţările arabe, etc, sunt mulţi oameni care cer lucruri gratis sau discount-uri exagerate. Arhitecţii cu care am colaborat mi-au confirmat că primesc multe mesaje din India cerând planuri gratis. O explicaţie este că majoritatea indienilor nu au card bancar pentru a face plăţi online (dacă nu ne poţi plăti, nu ne mai deranja, suntem ocupaţi cu clienţi din alte ţări care plătesc). Dar am avut şi cazuri de idioţi care s-au folosit de religie (sunt musulman şi te plătesc, promit) apoi au invocat diverse scuze (a murit mama, tata şi-a pierdut slujba, banca nu mai îmi dă credit) ca să nu mă plătească. Unul din America care organiza evenimente mi-a zis că şi el are probleme cu indienii care locuiesc în America.

Mai grav, indienii dau mesaje scurte, insuficient pentru a întelege exact ce vor, probabil că dau mesaje la un număr mare de arhitecţi ca apoi să îl aleagă pe cel mai ieftin. “Vreau un plan de X pe Y metri” fară a specifica ce să conţină planul, le cer detalii, îmi dau detalii şi îmi cer în mod agresiv să le dau un plan, fiindcă nu am unul gata făcut potrivit cerinţelor lor, sunt nevoit să le desenez un plan personalizat, promiţând că mă vor plăti “dacă le place”, după ce desennez şi le dau un screenshot preview, ei zic că nu le place şi am nevoie de o discuţie lungă pentru a înţelege că ei voiau de fapt altceva, îmi cer să modific planul iar ei probabil sunt mulţumiţi de screenshot şi pleacă fără a mai plăti şi a le trimite fişierul final în format PDF. Am avut şi cazuri în care în timp ce desenam planul personalizat, spuneau că au găsit un plan gata făcut şi nu mai au nevoie de ajutorul meu.

Cele mai multe proiecte plătite le-am avut în Filipine, o ţară săracă dar cu oameni respectuoşi. Uneori când m-am oferit să le desenez gratis un plan personalizat mi-au zis să nu mă mai obosesc dacă nu am unul gata făcut. Am fost plătit şi de mulţi clienţi din ţări din Africa.

În mod inevitabil, un site are şi vizitatori care caută altceva decât ceea ce oferă site-ul. În ţările vestice, aceşti vizitatori studiază site-ul şi văzând că nu oferă ce caută, închid site-ul fără să contacteze pe nimeni. Indienii lasă commentarii, dau email-uri, mesaje şi telefoane prin care cer ceea caută, fără măcar a verifica ce oferă site-ul, deranjând lumea cu discuţii inutile care nu ajung la nici o afacere. De exemplu:

Pe www.teoalida.com/singapore/hdbfloorplans ofer informaţii şi planuri ale apartamentelor din Singapore, iar câtiva indieni vizitănd pagina asta mi-au cerut planuri de casă, deşi planurile din această pagină nu sunt desenate de mine şi pagina nu specifică că ofer servicii de desen arhitectural. Întâmplător sunt şi desenator, m-am oferit să-i ajut contra cost, dar indienii nu plăteau.

Pe www.teoalida.com/singapore/hdbprices ofer analiza preţurilor imobiliare din Singapore, într-o zi un indian m-a întrebat dacă un anumit apartament din India e o afacere bună. Fiind consultant imobiliar în Singapore cum pot da sfaturi pentru imobilele din India?

Am văzut un site din India oferind informaţii despre regulile Vastu în construcţii, avea câteva sute de comentarii în care diverse persoane cereau un plan de casă la o anumite dimensiune şi lăsau email-ul unde să le fie trimis planul, deşi site-ul respectiv NU oferea planuri de casă sau servicii de arhitectură ci doar informaţii.

Pe www.teoalida.com/cardatabase ofeream baze de date tehnice ale maşinilor vândute în Europa şi America, dar am fost contactat de câtiva indieni care mi-au cerut pentru maşinile vândute în India. Am refuzat să fac asta, pentru că lua prea mult timp să compun datele manual şi ei plăteau foarte puţin. De când am descoperit programele de web scraping în August 2015 care automatizează procesul de creeare a bazelor de date, am făcut o bază de date tehnnice ale maşinilor vândute în India, de atunci m-am umplut de vizitatori indieni. Deşi India e pe locul 2 la numărul de vizitatori, după Statele Unite, bazele de date indiene se vând cel mai prost. Indienii mi-au cerut pe lângă maşini, baze de date de motociclete şi camioane (ceea ce am făcut ulterior) dar unii indieni mai pun şi întrebări aleatorii care n-au nici o legătură cu ceea ce vând, exemplu:

Câtiva indieni m-au întrebat care e data ultimei actualizări, în ce format ofer datele (Excel), cum mă pot plăti (PayPal, card de credit, etc), deşi site-ul conţine răspunsurile, plus întrebări aiurea gen dacă sunt femeie sau bărbat, ca apoi să îmi ceară sample cu câteva maşini (linkurile la sample sunt în partea de sus a paginii ca să le poată vedea fără să mai ceară) ca apoi să îmi zică că nu au nevoie de tabel cu date tehnice ale maşinilor ci au nevoie de tabel cu proprietarii maşinilor (marca, model, numele proprietarului, adresa stradală, email, telefon, pentru a îşi promova serviciile pe email şi SMS), date care sunt colectate de firmele de asigurări auto şi ar fi ilegal să le distribuie altor firme. Proştilor, uitaţi-vă la sample-uri ce fel de date vând înainte să mă deranjaţi inutil cu întrebări despre date pe care NU le vând.

Alţi indieni, spun de prima dată că vor baza de date a proprietarilor maşinilor, le răspund că nu vând date personale ci date tehnice, nu mai pierd timpul dar totuşi e un deranj inutil dacă nu sunt acasă, scot telefonul din buzunar degeaba. Alţii mi-au spus un număr de înmatriculare şi m-au întrebat care e numele şi telefonul proprietarului, alţii mi-au cerut baze de date fără nici o legătură cu maşinile (dacă am făcut baza de date cu maşini indiene iar tu vrei baza de date cu firmele, şcolile, doctorii din India, înseamnă să mă deranjezi inutil?).

CentralLiving, un model de bloc concepţie proprie
CentralLiving Rectangle floor plan CentralLiving Rectangle street view CentralLiving Rectangle aerial view
CentralLiving Triangle floor plan CentralLiving Triangle street view CentralLiving Triangle aerial view

“Making of” video

Cariera mea în baze de date

Pasiunea mea pentru scris şi compus baze de date a început în perioada când eram la grădiniţă, înainte să avem calculator. Tata a cumpărat calculator în 1995 şi spre sfârşitul lui 1996 mi-a dat voie să îl folosesc şi eu, m-a învăţat să lucrez în Microsoft Word, dar eu mi-am băgat nasul şi prin Excel, Powerpoint, etc.

Din 2003 folosesc Excel mai mult ca Word, pentru a creea tabele cu date adunate de exemplu din revistele auto. Iar în 2012 am descoperit că pot face o afacere din vânzarea de baze de date, sunt firme dispuse să dea sute de dolari pe o bază de date completă, precisă şi actualizată frecvent.

Vizitaţi lista bazelor de date realizate până acum
(peste 80 baze de date)

Primele mele lucrări pe calculator erau ficţionale, Bilo îm Baie şi Puii mei, modificându-le continuu fără vreun final, plus aventuri umoristice sub formă de dialoguri, unele aventuri fiind inspirate din evenimente REALE petrecute la şcoală, cu copii obraznici.

Cum scrisul meu de mână era doar cu litere de tipar majuscule, am făcut aşa şi pe calculator. Tata mi-a impus reguli cum să scrii CORECT un document: textul principal de 12pt sau 14pt aliniat la ambele margini, titluri de 16-20pt bold şi subliniate, aliniate la centru. Eu am adăugat un sistem de numerotate al titlurilor (capitolelor) iar cum Bilo îm Baie avea capitole pe 5 nivele, unele titluri erau gen “1.2.3.4.5. titlu”, făcând documentul foarte inestetic.

Tata mi-a zis că lucrările neterminate nu au nici o valoare, m-a încurajat să termin lucrările ca el să le facă la imprimantă (nu am înţeles niciodată ce valoare avea printrarea, atâta timp cât nu publicam nici o carte, deşi am vrut să public cărţi, părinţii nu m-au ajutat).

Din acest motiv în 1998 am început să scriu despre Geografia României, lista oraşelor din România, lista drumurilor naţionale şi căilor ferate, forme de relief, lista ţărilor din lume cu suprafaţa şi populaţia, etc. În 1999 am început să scriu despre fotbal şi despre industria auto. Începând cu 2000 am scris un fel de jurnal cu evenimente reale din viaţa mea, iar din 2002 şi un jurnal al viselor.

Alte lucrări erau despre jocuri, de exemplu lista obiectelor din The Sims (scris 2003 în Word) arborele misiunilor din Grand Theft Auto, tabel cu vehiculele din joc, masurând viteza maximă a fiecăruia (scris 2004 în Excel). Altă lucrare a fost tabelul muzicii în Excel început în 2004 la care dădeam note care indicau cât de mult îmi placea fiecare melodie.

După conectatea la internet în 2005 am abandonat majoritatea lucrărilor mele, ca de exemplu cele de geografie, fiindcă existau liste mai detaliate pe Wikipedia. Dar am continuat bazele de date despre maşini care nu aveau echivalent pe internet.

Stilul de scriere

Initial scriam doar cu majuscule, dar în 1999 am început să scriu cu litere mici şi cu diacritice, pe care le introduceam prin combinaţii de taste configurate de mine, de exemplu Alt+A = ă, Alt+Shift+A = Ă, Alt+Ctrl+Shift+A = Â.

Uitandu-mă prin fişierele din calculator, în special Readme.txt de la diverse programe şi jocuri MS-DOS, în 1998 am devenit fascinat de Notepad, datorită fontului Fixedsys, făcusem câteva lucrări unde titlurile erau marcate cu linii de egaluri ==== cât toată lăţimea ecranului. O perioadă din 2001-2004 chiar voiam să inpun fonturi monospace Courier New pe toate lucrările mele.

În 2003 am renunţat la indicaţiile tatălui ca cele despre mărimea fontului, iar noile mele lucrări în Word erau optimizate pentru vizualizare pe ecran şi nu pentru printare. Am trecut la font de 10pt, titluri de 20pt, subtitluri de 15pt, titlurile având font alb pe un fundal de culoare cât toată lăţimea paginii. Lucrările în Excel de asemenea aveau capul tabelului cu text alb pe fundal albastru, ca ulterior să colorez fiecare coloană sau grup de coloane în culorile curcubeului.

În 2009 mi-am făcut primul site web, pe care mi-am publicat munca în pagini scrise asemănător cu documentele Word, text aliniat la ambele margini şi titluri cu fundal de altă culoare. Au existat câteva persoane care mi-au criticat site-ul, spunând că pare a fi făcut de un tipograf şi nu de un webdesigner.

În 2015 am introdus un nou stil în documentele Word, eliminând fundalul închis la culoare la titluri şi înlocuindu-l cu linii orizontale, asemănător cu fişierele TXT din era MS-DOS-ului.

Bazele de date cu maşini mi-au dominat viaţa

Pasiune mea pentru maşini a început în 1999, iar din 2003 compun tabele în Excel cu date tehnice ale tuturor maşinilor într-un format standard. Deşi ambele talente, desenul şi compus date, au originea în copilărie, eu fiind dintr-o familie de ingineri încercam să câştig bani din servicii de desen AutoCAD şi arhitectură, nu am avut prieteni în sectorul IT care mi-ar fi putut spune că bazele de date sunt o mină de aur.

Am publicat lucrările despre maşini pe site-ul meu în 2011 cu intenţia de a le oferi gratuit altor pasionati de automobile, dar în 2012 mi-am dat seama că pagina este vizitată de mari firme din industria auto, asigurări, tuning, piese auto, web designeri şi programatori de aplicaţii de mobil, dispuşi să dea sute de dolari pe o bază de date completă, corectă şi actualizată frecvent.

Unii din aceşti programatori au cunoştiinţe ZERO despre industria auto, iar văzând site-ul meu găzduit gratuit şi cu design slab, ieşeau de pe site fără a mă mai contacta şi a îmi spune cine sunt şi ce vor. O greşeală a fost că în fiecare fişier, prima foaie era un articol despre mine, asemănător cu revistele auto în care prima pagină e un editorial. Mulţi programatori, din grabă, nu se mai uitau şi pe restul foilor unde ar fi văzut adevăratele date de care erau interesaţi.

După un an mi-am dat seama cine îmi vizitează site-ul, şi am descoperit că mai sunt şi alte site-uri care vindeau baze de date cu maşini, însă pline de greşeli şi neactualizate de ani de zile. Am făcut multe schimbări, atât în baza de date, cât şi în design-ul site-ului, printre care mutarea pe un domeniu .com plătit şi platformă WordPress cu un plugin de magazin online unde să faci plata şi să-ţi fie livrat automat fişierul, doar aşa în 2013 am avut vânzări semnificative.

Dar cum a început această afacere? Hai să vă explic:

În primăvara anului 1999 mi-a venit ideea să scriu cu creionul pe hârtie o listă cu mărcile de maşini. Vreo 40 mărci mi-au venit în minte, cu tot cu ţara de origine, maşini pe care le vedeam pe stradă în drumul meu zilnic de la părinţi către şcoală şi apoi către bunici. Apoi am luat ziarul RAID şi m-am uitat la “alte mărci” şi am adăugat maşini mai rare, japoneze şi americane. Apoi le-am arătat parinţilor lista cu ~60 mărci să îmi zică dacă le-am scris bine. Atunci tata mi-a zis şi de alte mărci care nu le vedeam pe şoselele României (Ferrari, Lamborghini).

Lista mea avea multe greşeli, credeam că Mercedes (cea mai de lux marcă în România anilor ’90) e americană, că ARO are provenienţă Land Rover (de fapt primul model ARO a fost o copie a maşinii ruseşti GAZ)., dar fiindcă idioţii de la ziarul RAID nu făcuse categorie “Vânzări Daewoo” cum făceau pentru alte mărci Europene, anunţurile de vânzare cu Tico, Cielo, Espero, Nubira, Leganza erau puse la “Vânzări alte mărci” şi nu spuneau şi numele mărcii, am crezut că România are ~10 mărci de maşini, nu ştiam că ele sunt modele Daewoo (ştiam de Daewoo doar ca marcă de electrocasnice).

La scurt timp, un vecin ne-a dat Auto Catalog 1997, atunci mi-am dat seama că în lume sunt vreo 160 mărci de maşini. Atunci am aflat pentru prima dată că Daewoo produce şi maşini, cele enumerate mai sus fiind modele Daewoo şi nu mărci.

În vacanţa pe litoral din 1999 am cumpărat Auto Catalog 1999 (care de fapt apăruse în toamna lui 1998) iar când m-am întors acasă am început să scriu pe calculator despre maşini. Documente Word de exemplu lista mărcilor de maşini cu ţara de origine, şi tabele Excel în care băgam datele de la câteva zeci de modele de maşiini, alese aleator, calculând puterea şi cuplul per litru, etc.

Cum Dacia 1300-1310 se producea de 30 ani fără schimbări majore, la fel şi Oltcit şi ARO, nu ştiam că în lumea civilizată modele de maşini sunt înlocuite la aproximativ 6-10 ani. Am aflat asta prin 2000, motiv pentru care am început să scriu în Notepad liste de modele şi caroserii pentru fiecare marcă, indicând clasa şi anii producţiei. Ulterior am combinat fişierele TXT într-un singur fişier Modele.DOC şi am făcut şi un fişier Modele.XLS un fel de grafic cu bare orizontale care indică succesiunea modelelor.

În 2011 le-am publicat pe site sub numele Car Models List (DOC) şi Car Models Timeline (XLS), oferindu-le la download gratuit că nu credeam că cineva va da bani pe un tabel fără date tehnice, ca ulterior să aflu că clienţii sunt dispuşi să dea bani pe un tabel care conţine doar numele mărcilor şi modelelor, fără date tehnice, cu condiţia să fie Excel. În decembrie 2012 am făcut o versiune Car Models List în XLS.

Car Models List Car Models Timeline

În decembrie 2000 am început să scriu o enciclopedie auto detaliată în Word, documente pentru fiecare marcă în parte, adunând date din toate revistele care îmi picau în mâini. Fiecare model avea 2-8 pagini Word cu text de 12pt, în 2001 am scris vreo 70 modele iar în 2002 alte 80 modele. Fiindcă tata îmi făcea foile la imprimantă şi le puneam într-un biblioraft asemănător cu revistele Arborele Lumii, scriam doar modelele ieşite din producţie pentru a nu fi nevoit să le printez iar când apar modificări. În primăvara 2003 am abandonat proiectul pentru că lua prea mult efort şi rezultatul era un dezastru, neavând un format standard pentru toate maşinile.

În primăvara 2003 m-am gândit să fac un tabel Excel într-un format standard pentru toate maşinile care se vând în Europa: un rând pentru fiecare versiune de motorizare. Numit Tipuri.xls, am scris 100 rânduri (tipuri), în noiembrie 2003 am decis coloanele tabelului: caroserie, număr de uşi, poziţia motorului, tracţiune, cilindri, capacitate cilindrică, putere, cuplu, acceleraţie, viteză maximă, consum mediu. Între decembrie 2003 şi aprilie 2004 am adăugat în Excel 2800 rânduri (tipuri de maşini), produse de la mijlocul anilor 1990 până în prezent. În prezent vând tabelul sub numele Car Models & Engines Database.

Alt proiect se numea Caroserii+, ideea era să fac la imprimantă ca nişte cărţi de joc sau cărţi de vizită, pe o parte poza maşinii, pe cealaltă parte date tehnice, lungime, laţime, înălţime, apatament, lista de motorizări. Pentru ca datele să încapă pe o cărţi de 9×6 cm, 8 cărţi pe pagină A4, fiecare tip de caroserie era scris individual, ceea ce însemna că Renault Mégane 1 din 1995-2004, având 5 tipuri de caroserii înainte de facelift şi alte 6 după facelift, ar fi trebuit să aibă 11 foi.

Am abandonat ideea cu cărţile de joc şi am scris toate cele 11 caroserii una după alta, iar sub ele lista de motorizări pentru toate, dar şi ideea asta am abandonat-o după ce am scris câteva mărci de maşini Europene. Am făcut şi o versiune Caroserii+.xls în care am scris lungimea, lăţimea, înălţimea, apatamentul, modelele de maşini fiind sortate pe clasă, de la vechi la noi, scopul lui era vizualizarea evoluţiei maşinilor care cresc în dimensiuni cu fiecare model succesiv.

În 2012 am adăugat modelele japoneze şi americane care se vănd în Europa, şi vindeam cele 2 fişiere DOC şi XLS la pachet, ca în 2013 să le vând separat sub numele Car Models Encyclopedia (DOC, 360 pagini) şi Car Models Database (XLS, peste 2000 rânduri), ca apoi să îmi dau seama că clienţii nu dau bani pe documente Word cum dau bani pe tabele Excel, abandonând Car Models Encyclopedia. Printre clienţi se numără producători de huse auto sau firme de transport auto care taxează în funcţie de dimensiunea maşinii.

Car Models Database

Revista Auto Motor şi Sport a încetat publicarea Auto Catalog-ului în România în 2009, fiind nevoit să cumpăr de pe eBay.de versiunea germană a catalogului. Am putut face asta în 2012 datorită vânzărilor de baze de date. Am cumpărat succesiv, până în 2014 când m-am ales cu colecţia completă Auto Katalog 1970-2014 (45 reviste), vizibilă în poza de mai jos.

Auto Katalog

Am extins Car Models & Engines Database adăugând noile modele de maşini, dar şi extinzând istoria către anii 1970, iar în 2014-2015 am refăcut-o cu 40 coloane, introducând manual toate datele din AutoKatalog, ca în acest video. Estimez să fi petrecut 1000 ore de muncă.

Ghinion, AutoKatalog nu s-a mai publicat nici în Germania dupa 2014. Am reuşit să continui proiectul extrăgând date de pe site-ul ADAC.de cu un program automat de web scraping şi aranjându-le într-un format asemănător cu datele pe care le luam din revista AutoKatalog.

Alte baze de date

În 2005 am compus în Excel statistica blocurilor şi apartamentelor din Ploieşti, extinsă în 2007-2008 către oraşele din jurul Ploieştiului, inclusiv Bucureşti şi Târgoviste. Fiecare rând din tabel fiind un model de bloc, indicând numărul de etaje şi apartamente, înmulţit cu numărul de exemplare din acel bloc, pentru calcularea numărului de blocuri şi apartamente din fiecare cartier şi apoi oraş. Tabelul nu conţinea rânduri pentru blocuri individuale.

În 2009-2011 am compus în Excel baza de date a blocurilor din Singapore, de data asta fiecare bloc individual avea un rând. Fiindcă nu mă puteam decide asupra unui format standard pentru toate cartierele, fiecare cartier avea alt format, am abandonat proiectul după 2 ani timp în care făcusem doar jumătate din cele aproximativ 10.000 blocuri din Singapore.

Văzând succesul vânzărilor de baze de date cu maşini, în 2012 am publicat şi tabelul incomplet al blocurilor din Singapore invitând lumea să mă contacteze şi să explice ce ar avea nevoie, iar în 2014 mi-am făcut o idee despre ce vrea lumea, am îmbunătăţit tabelul şi l-am pus la vânzare. Prima vânzare am făcut-o în Mai 2015. Clienţii sunt agenţii imobiliare, asigurări de locuinţe, telecomunicaţii, curierat, etc.

HDB Database, block number, street address, postal code, lease commemnce date, number of units breakdown by flat type, upgrading programmes

Tot în 2014 am publicat pe site baza de date cu oraşele lumii (bazată pe Encarta Encyclopedia) şi cea cu sistemul solar.

În ianuarie 2018 am făcut un tabel similar pentru cele aproximativ 1800 blocuri din Ploieşti, cu câte un rând pentru fiecare bloc. Experienta personală îmi permite să ghicesc anul construirii oricărui bloc din România (cu aproximaţie +/- 5 ani) doar uitându-mă la poza din satelit, pentru numărul de etaje şi apartamente mă uit pe Google Streetview. Ofer datele la vizualizare gratuită pe Google Maps. Un proiect unic în România.

Lista blocurilor din Ploiesti

Web scraping a făcut revoluţia în viaţa mea

În August 2015 am descoperit programele care copiază automat date de pe site-uri, mai exact www.import.io, o procedură numită “web scraping“. Import.io era la vremea respectivă un program gratuit fără limite, dar în Aprilie 2016 au introdus planuri pentru conturile noi: gratuit cu limită la 50.000 pagini pe lună şi $249/lună cu limită la 50.000 pagini/lună, dacă iniţial mi-au zis că eu voi putea folosi contul nelimitat, în Septembrie 2016 mi-au blocat contul iar limita a fost redusă la 500 pagini/lună pentru conturile gratuite şi 5.000 pagini/lună pentru $249/lună.

În Noiembrie 2015 m-am asociat cu un prieten programator din Pakistan pentru a îmi face scrapere pentru site-uri prea complicate pentru import.io. Faptul că import.io mi-a blocat contul i-a dat lui ideea să facă propriul program de scraping. În prezent oferim amândoi servicii de scraping cu propriile programe scrise în VB.NET, C#, Python, etc.

Ca să vă faceţi o idee cât câştigăm: îmi ia 30 minute să studiez site-ul, să scriu codurile care indică ce date să extragă, apoi rulez programul care are o viteză medie de 1 pagină/secundă, dacă site-ul respectiv are câteva mii de pagini, treaba ar dura 1-2 ore şi clienţii dau cu uşurinţă 100 dolari. Adică $50/oră de muncă, de 10 ori veniturile părinţilor mei dacă împart salariul lor lunar la numărul de ore petrecute la birou. Am avut clienţi care m-au plătit şi 500 dolari pentru o bază de date cu sute de mii de rânduri, la care am fost nevoit să rulez programul de scraping câteva zile. Ca să nu mai zic de faptul că pot rula mai multe scrapere în paralel, iar o bază de date odată făcută, o pot vinde la mai multe persoane.

Veniturile din servicii de web scraping şi vânzarea de baze de date m-au făcut să renunţ la meseria anterioară: arhitectura, unde era nevoie să muncesc de 10 ori mai mult pentru aceeaşi sumă de bani, iar fiecare proiect de casă fiind personalizat pe dorinţele clientului, şansele să îl pot revinde altor clienţi erau minime.

Am făcut noi baze de date cu maşinile care se vând în America (2014, ajutat de alt programator din Singapore), în India (august 2015), în Orientul Mijlociu (mai 2016), în Australia (iunie 2017), motociclete (2016), condominium-urile din Singapore (octombrie 2015), zgârie-nori din toată lumea (decembrie 2015), telefoane mobile (august 2016), etc.

Notă: anterior evitam copierea datelor de pe site-uri, fiindcă nu credeam că cineva va fi dispus să dea bani pe o bază de date care nu e compilaţia mea originală ci este copiată de pe un site. M-am înşelat, pe majoritatea clienţilor nu îi interesează originalitatea si preferă să copieze ceva gata făcut.

În teorie, copierea datelor de pe site-uri, fie cu copy-paste, fie cu programe automate de scraping, poate fi o încălcare a drepturilor de autor, dar ţinând cont de câte programe, jocuri, muzică şi filme se piratează pe internet, şansele să fiu eu dat în judecată pentru că am copiat datele de pe site-uri sunt foarte mici. În cazul site-urilor care scriu în “termeni şi condiţii” că reproducerea datelor în scopul comercializării e interzisă, evit să public baza de date la vânzare pe site.

Mulţi clienţi îmi cer în mod specific (şi mă plătesc) să extrag datele de pe anumite site-uri în ciuda termenilor care interzic acest lucru. Dacă refuzam aceşti clienţi comentând încâlcarea drepturilor de autor, ei s-ar fi dus la alt freelancer care nu comentează şi ei obţineau datele oricum.

Ofer servicii de web scraping, pot face baze de date la cerere extrăgând date de pe site-uri la alegerea voastră, atâta timp căt datele sunt publice şi nu au chestii gen CAPTCHA care blochează robotul meu de scraping. Bazele de date odată făcute le public pe site-ul meu ca să poată fi cumpărate şi de alte persoane interesate, ofer actualizări gratuite la bazele de date cu volum constant de vânzări, dacă fac o bază de date doar pentru voi va trebui să îmi plătiţi fiecare actualizare.

Harta interactivă + lista oraşelor cu populaţia pe ani

Am cules datele de pe Wikipedia şi le-am transpus în această hartă. Daţi click pe oraşe pentru a vedea populaţia pe ani şi anul declarării oraş şi municipiu. Daţi share pe Facebook să ajutaţi lumea, în special elevii. Deschideţi harta pe tot ecranul.

Galben = cele 45 municipii iniţiale de la reorganizarea administrativă în judeţe de pe 16 februarie 1968.
Verde = cele 2 municipii create pe 1 august 1968 şi cele 9 municipii create în 1979.
Turcoaz = cele 47 municipii create în perioada 1990-2003.
Roşu = cele 188 oraşe iniţiale de la reorganizarea administrativă în judeţe de pe 16 februarie 1968 (minus municipii).
Roz = cele 48 oraşe create pe 1 august 1968 şi 1 oraş creat în 1981.
Albastru = cele 83 oraşe create în perioada 1989-2006.

Evoluţia celor mai mari 10 oraşe din România după Bucureşti

Lista oraşelor din România cu populaţia la recensăminte

Nr Oraş An
înfiinţare
oraş
An
înfiinţare
municipiu
Populaţia la recensământul din
19 dec
1912
29 dec
1930
25 ian
1948
21 feb
1956
15 mar
1966
5 ian
1977
7 ian
1992
18 mar
2002
20 oct
2011
Judeţul Alba
1 Alba Iulia initial initial 11616 12282 14420 14776 22215 41474 71168 66406 63536
2 Sebeş initial 2000 8504 9137 10080 11628 13715 25824 29754 27698 27019
3 Aiud initial 1994 8663 9478 9535 11886 16536 24621 31894 28934 22876
4 Cugir initial 15575 26773 31877 25977 21376
5 Blaj initial 1993 4618 6641 8731 15775 20800 22425 20758 20630
6 Ocna Mureş initial 10701 12126 16416 16256 15503 13036
7 Zlatna 1968 10027 9391 8612 7490
8 Câmpeni initial 7170 7682 8878 8080 7221
9 Teiuş 1994 7284 6695
10 Abrud initial 2938 2468 2656 4411 5150 5315 6729 6195 5072
11 Baia de Arieş 1997 4669 3461
Judeţul Arad
1 Arad initial initial 63166 77181 87291 106640 126000 171193 190144 172827 159074
2 Pecica 2004 13024 12762
3 Sântana 2003 5582 12936 11428
4 Lipova initial 6000 6556 10064 11705 11863 11236 10313
5 Ineu initial 10259 10915 10207 9260
6 Chişineu-Criş 1968 8913 9021 8343 7987
7 Curtici 1968 11104 9987 9722 7453
8 Nădlac 1968 8405 8458 8144 7398
9 Pâncota 1968 7206 7446 7186 6946
10 Sebiş 1968 6070 6993 6327 5979
Judeţul Argeş
1 Piteşti initial initial 19722 19532 29007 38330 60113 123943 179337 168458 155383
2 Mioveni (Colibaşi
inainte de 1996)
1989 33897 35801 31998
3 Câmpulung initial 1994 16090 13868 18174 18880 24877 31533 44125 38209 31767
4 Curtea de Argeş initial 1995 6279 6809 9180 10764 16424 24645 35824 32510 27359
5 Ştefăneşti 2004 12983 14541
6 Costeşti 1968 10471 12040 10868 10375
7 Topoloveni 1968 6196 9458 10595 10219
Judeţul Bacău
1 Bacău initial initial 18846 31138 34461 54138 73414 127299 205029 175500 144307
2 Oneşti (Gheorghe
Gheorghiu-Dej
inainte de 1996)
initial initial 11253 35663 41738 58810 51416 39172
3 Moineşti initial 2001 6616 5868 12934 18174 20875 25560 24210 21787
4 Comăneşti initial 12392 14653 16909 25020 23679 19568
5 Buhuşi initial 8655 8198 12382 15341 20148 21621 18746 14562
6 Dărmăneşti 1989 13883 14194 12247
7 Târgu Ocna initial 7989 12588 9796 11227 11647 12603 16071 13576 11300
8 Slănic Moldova
(Băile Slănic
inainte de 1968)
initial 2157 3082 4857 4734 5311 4996 4198
Judeţul Bihor
1 Oradea initial initial 64169 82687 82282 98950 122534 170531 222741 206614 196367
2 Salonta initial 2001 15514 15297 14447 16276 17754 19746 20660 18074 17735
3 Marghita initial 2003 14589 19071 17291 15770
4 Săcueni 2004 11665 11526
5 Beiuş initial 2003 4293 5807 6467 8744 9960 12353 10996 10667
6 Aleşd 1968 9608 10920 10415 10066
7 Valea lui Mihai 1989 10505 10324 9902
8 Ştei (Doctor
Petru Groza
inainte de 1996)
initial 5874 5754 7794 10415 8637 6529
9 Vascău initial 4538 3621 3441 3337 2854 2315
10 Nucet initial 9879 2768 2345 2531 2399 2165
Judeţul Bistriţa-Năsăud
1 Bistriţa initial 1979 13236 14128 15801 20292 25519 44339 87710 81259 75076
2 Beclean 1968 6957 11606 10878 10628
3 Sângeorz-Băi initial 6693 8243 10280 10200 9679
4 Năsăud initial 3512 3716 5725 6620 8610 12176 10582 9587
Judeţul Botoşani
1 Botoşani initial initial 32574 32355 29145 29569 35220 63182 126145 115070 106847
2 Dorohoi initial 1994 13951 15866 15036 14771 16699 21260 33739 30949 24309
3 Flămânzi 2004 11799 10136
4 Darabani 1968 10748 11379 10880 11804 11820 9893
5 Săveni 1968 4953 6470 7345 8475 8145 6999
6 Ştefăneşti 2004 8891 7770 5628 5314
7 Bucecea 2004 5128 4274
Judeţul Brăila
1 Brăila initial initial 65052 68347 95514 102500 138802 194633 234110 216292 180302
2 Ianca 1989 11736 11383 10343
3 Însurăţei 1989 7396 7336 6528
4 Făurei 1968 3574 4356 4097 3592
Judeţul Braşov
1 Braşov initial initial 59232 82984 152552 256475 323736 284596 253200
2 Săcele initial 2000 18365 22809 30551 30226 29915 30798
3 Făgăraş initial 1979 6579 7841 9296 17256 22934 33827 44931 36121 30714
4 Zărneşti initial 6673 17628 23288 26319 25299 23476
5 Codlea initial 2000 5219 9309 13075 22474 24547 24286 21708
6 Râşnov initial 7974 9700 13792 16384 15456 15022
7 Victoria initial 2762 6717 8209 10247 9059 7386
8 Rupea initial 4691 6273 6640 6326 5759 5269
9 Predeal initial 2568 5121 6680 7273 7302 5615 4755
10 Ghimbav 2002 5112 4698
Judeţul Buzău
1 Buzău initial initial 28807 35687 43365 47595 61937 97787 148087 134227 115494
2 Râmnicu Sărat initial 1994 14496 15007 19267 19095 22336 28689 42405 38828 33843
3 Nehoiu 1989 12664 11631 10211
4 Pătârlagele 2004 8290 7304
5 Pogoanele 1989 7768 7795 7275
Judeţul Călărasi
1 Călărasi initial initial 12995 18053 24448 25555 35684 49727 76952 70039 65181
2 Olteniţa initial 1997 6574 10389 10284 14111 18623 24318 31821 27213 24822
3 Budeşti 1989 10044 9702 7725
4 Fundulea 1989 6728 6691 6851
5 Lehliu-Gară 1989 6622 6562 6502
Judeţul
1 Reşiţa initial initial 19868 24895 41234 56653 84786 96918 84026 73282
2 Caransebeş initial 1995 7999 8704 10106 15105 18194 27239 31985 28301 24689
3 Bocşa initial 16015 20731 19152 16911 15842
4 Moldova Nouă initial 3582 6192 15973 16874 13917 12350
5 Oraviţa initial 9585 6974 8175 9912 14987 15293 12858 11382
6 Oţelu Roşu initial 8568 11618 13056 11749 10510
7 Anina initial 11837 14063 11478 11329 9167 7485
8 Băile Herculane initial 1656 2456 3835 6340 6019 5008
Judeţul Cluj
1 Cluj-Napoca initial initial 60808 103840 117915 154723 185663 262858 328602 317953 324576
2 Turda initial initial 13455 20023 25905 33614 42307 55294 61200 55887 47744
3 Dej initial initial 11452 15110 14681 19281 26984 32117 41216 38438 33497
4 Câmpia Turzii initial 1998 4124 11514 17457 22409 29307 26823 22223
5 Gherla initial 2000 6875 6608 6663 8499 13329 17599 26277 24083 20892
6 Huedin initial 5401 5134 6970 7696 9460 9439 9346
Judeţul Constanţa
1 Constanţa initial initial 27201 59164 78586 99676 150276 256978 350581 310471 283872
2 Medgidia initial 1994 6252 6466 6916 17943 27981 40281 46657 43841 39780
3 Mangalia initial 1995 1929 2764 4547 4792 12674 27129 43960 40150 36364
4 Năvodari 1968 9717 31746 32390 32981
5 Cernavodă initial 5743 6744 6100 8802 11259 13532 20043 18915 17022
6 Ovidiu 1987/
1989
12591 13134 13847
7 Murfatlar
(Basarabi între
1924-1965 şi
1980-2007)
1989 5401 8283 10742 10857 12016
8 Hârsova initial 3990 3665 3762 4761 7519 8239 10394 10097 9642
9 Eforie initial 872 1503 3286 6617 9507 9316 9465 9473
10 Techirghiol initial 1956 2136 2705 4643 9706 6872 7109 7292
11 Băneasa 2004 5353 5384
12 Negru Vodă 1989 5458 5552 5088
Judeţul Covasna
1 Sfântu Gheorghe initial 1979 8665 10818 14244 17638 20768 40804 68359 61543 56006
2 Târgu Secuiesc initial 2000 6079 5107 5424 7500 9502 16320 22912 20488 18491
3 Covasna initial 7290 7831 9308 12515 11369 10114
4 Baraolt 1968 9235 10493 9670 8672
5 Întorsura Buzăului 1968 6541 8626 8926 7528
Judeţul Dâmboviţa
1 Târgovişte initial initial 13041 22298 26038 24360 29763 61663 98117 89930 79610
2 Moreni initial 2003 9046 11687 11659 17775 22886 20941 18687
3 Pucioasa initial 5772 4643 9259 11212 13555 16601 15263 14254
4 Găeşti initial 3990 5328 7726 7179 8962 12494 18566 15585 13317
5 Titu 1968 8612 11093 10183 9658
6 Fieni 1968 6325 8260 7701 7587
7 Răcari 2004 2519 6892 6930
Judeţul Dolj
1 Craiova initial initial 51404 63215 84574 96897 148711 221261 303959 302601 269506
2 Băileşti initial 2001 13169 15289 15932 18490 19649 22344 20083 17437
3 Calafat initial 1997 7608 7633 8251 8069 9483 15539 20445 18858 17336
4 Filiaşi 1968 14294 18692 18802 16900
5 Dăbuleni 2004 13888 12182
6 Segarcea 1968 8534 8581 8066 7019
7 Bechet 2004 3864 3657
Judeţul Galaţi
1 Galaţi initial initial 71641 100611 80411 95646 151415 238292 326141 298861 249732
2 Tecuci initial 1968 14927 17172 20292 23400 28454 36143 46825 42094 34871
3 Târgu Bujor 1968 7583 7965 7486 6299
4 Bereşti 1968 4155 3498 3601 2916
Judeţul Giurgiu
1 Giurgiu initial initial 20629 31016 30197 32613 39199 51440 74191 69345 61353
2 Bolintin-Vale 1989 11545 11702 12929
3 Mihăileşti 1989 7341 7490 7923
Judeţul Gorj
1 Târgu Jiu initial initial 9763 13030 17698 19618 30805 63651 98238 96641 82504
2 Motru initial 2000 15998 26626 22967 19079
3 Rovinari 1981 13355 12509 11816
4 Bumbeşti-Jiu 1989 11111 10617 8932
5 Târgu Cărbuneşti 1968 7519 9281 8699 8034
6 Turceni 2004 8559 7269
7 Tismana 2004 7894 7035
8 Novaci 1968 6464 6427 6105 5431
9 Ţicleni 1968 5161 5372 5205 4414
Judeţul Harghita
1 Miercurea-Ciuc initial 1979 3701 4807 6143 11996 15329 30936 46228 42029 38966
2 Odorheiu Secuiesc initial initial 10244 8518 10366 14162 18244 28738 39959 36948 34257
3 Gheorgheni initial 2003 8905 10355 10031 11969 13828 17739 21433 20018 18377
4 Topliţa initial 2002 8944 10993 13618 17212 15880 13929
5 Cristuru Secuiesc
(Cristuru inainte
de 1968)
1968 5194 5942 7197 10611 9672 9650
6 Vlăhiţa initial 6636 7667 7042 6898
7 Bălan initial 12161 10937 7902 6115
8 Borsec initial 2318 2750 2999 3074 2864 2585
9 Băile Tuşnad
(Tuşnad-Băi pana
in 19??)
1968 965 1204 1880 1969 1728 1641
Judeţul Hunedoara
1 Deva initial initial 8654 10509 12959 16879 26969 60538 78438 69257 61123
2 Hunedoara initial initial 4520 4600 7018 36498 69085 79630 81337 71380 60525
3 Petroşani initial initial 15405 14138 23052 35187 40684 52390 45195 37160
4 Vulcan initial 2003 14053 7201 14859 21979 28671 34524 29740 24160
5 Lupeni initial 2003 21188 29340 28280 32853 30642 23390
6 Petrila initial 10496 10890 19955 24796 25287 29302 25840 22692
7 Orăştie initial 1995 7672 7337 8817 10488 12822 17861 24174 21213 18227
8 Brad initial 1995 6210 9963 15532 17077 18861 16482 14495
9 Simeria initial 7706 9365 13206 14311 13895 12556
10 Călan initial 11761 12397 14378 13030 11279
11 Haţeg initial 3124 3383 3210 3853 5631 8423 11616 10910 9685
12 Uricani initial 6193 7353 12835 10227 8972
13 Geoagiu 2000 5984 5294
14 Aninoasa 1989 5552 5106 4360
Judeţul Ialomiţa
1 Slobozia initial 1979 4858 7591 7714 9632 12441 29978 56048 52710 45891
2 Feteşti initial 1995 11946 15383 21412 27491 35374 33294 30217
3 Urziceni initial 1995 3437 8616 4425 6061 9291 12476 19303 17904 15308
4 Ţăndărei 1968 10166 14212 12462 13219
5 Amara 2004 7627 7345
6 Fierbinţi-Târg 2004 5253 4969
7 Căzăneşti 2004 3641 3271
Judeţul Iaşi
1 Iaşi initial initial 75229 102872 96075 112977 161023 265002 344425 320888 290422
2 Paşcani initial 1995 13968 10857 15008 18689 24459 44900 42057 33745
3 Hârlău 1968 4358 9074 4172 7500 11708 11268 10905
4 Târgu Frumos 1968 4986 4932 4665 7165 13975 13573 10475
5 Podu Iloaiei 2005 9739 9573
Judeţul Ilfov
1 Bucureşti initial initial 639040 1041807 1177661 1366684 1807239 2067545 1926334 1883425
2 Voluntari 2004 30016 42944
3 Pantelimon 2005 16019 25596
4 Buftea 1968 14891 19399 20350 22178
5 Popeşti-Leordeni 2004 15115 21895
6 Bragadiru 2005 8165 15329
7 Chitila 2005 12643 14184
8 Otopeni 2000 10215 13861
9 Măgurele 2005 9272 11041
Judeţul Maramureş
1 Baia Mare initial initial 12877 13904 20959 35920 64535 100992 149205 137921 123738
2 Sighetu Marmaţiei initial initial 21370 27270 18329 22361 37903 44185 41220 37640
3 Borşa 1968 24406 27450 26984 27611
4 Baia Sprie initial 4422 4127 3968 8134 13182 15554 16059 16609 15476
5 Vişeu de Sus initial 13956 16601 20205 19167 16879 15037
6 Târgu Lăpuş 1968 13218 14303 13355 11744
7 Seini 1988 9192 10105 8987
8 Şomcuta Mare 2004 7708 7565
9 Ulmeni 2004 7153 7270
10 Tăuţii-Măgherăuş 2004 6713 7136
11 Cavnic 1968 6033 5778 5205 4976
12 Săliştea de Sus 2004 5196 4893
13 Dragomireşti 2004 3132 3213
Judeţul Mehedinţi
1 Drobeta-Turnu Severin initial initial 23643 21107 31296 32486 45397 76686 115259 104557 92617
2 Strehaia initial 7870 7776 8545 9768 11271 12324 11846 10506
3 Orşova initial 1990 8159 5107 6257 8112 13701 16009 12965 10441
4 Baia de Aramă 1968 1490 1461 1513 4899 5624 5648 5349
5 Vânju Mare 1968 8508 7645 6940 5311
Judeţul Mureş
1 Târgu Mureş initial initial 25517 38517 47043 65194 86464 130051 164445 149577 127849
2 Reghin initial 2004 7310 9290 9599 18091 23295 29846 39240 36126 33281
3 Sighişoara initial initial 10913 13033 18284 20363 25109 33072 36170 32304 28102
4 Târnăveni initial 1998 4417 6567 7585 14883 20349 26073 30520 26654 22075
5 Luduş initial 11794 14978 18789 17497 15328
6 Sovata initial 6498 7582 10482 12112 11614 10385
7 Iernut 1989 9719 9523 8705
8 Ungheni 2004 6554 6945
9 Sărmaşu 2003 2943 3816 3760 7493 6942
10 Miercurea Nirajului 2003 5824 5554
11 Sângeorgiu de Pădure 2003 5492 5166
Judeţul Neamţ
1 Piatra Neamţ initial initial 18965 29827 26303 32648 45852 78100 123360 104914 85055
2 Roman initial initial 18128 28823 23701 27948 39012 51019 80328 69483 50713
3 Târgu Neamţ initial 9095 9475 8948 10373 12877 14953 22282 20496 18695
4 Roznov 2003 8726 8593
5 Bicaz initial 8368 9477 8581 8428 6543
Judeţul Olt
1 Slatina initial 1979 9825 11243 13136 13381 19250 44988 85168 78815 70293
2 Caracal initial 1994 15048 14950 17892 19082 22714 30408 39130 34625 30954
3 Balş initial 5501 6128 6956 9174 16495 24640 21271 18164
4 Corabia initial 9124 8857 10772 11502 14502 19631 22386 20610 16441
5 Scorniceşti 1989 13998 12679 11766
6 Drăgăneşti-Olt 1968 11059 13079 12195 10894
7 Piatra-Olt 1989 6615 6347 6299
8 Potcoava 2004 6111 5743
Judeţul Prahova
1 Ploieşti initial initial 56460 79149 95632 114544 146922 199699 252715 232527 209945
2 Câmpina initial 1994 8525 16918 16963 18680 22902 32503 41554 38789 32935
3 Băicoi initial 8287 9120 17440 20681 20020 17981
4 Breaza initial 11122 12733 17583 19329 18199 15928
5 Mizil initial 6358 6440 6528 7460 10334 13189 17090 15760 14312
6 Vălenii de Munte initial 3704 4237 4491 5472 7380 10508 13689 13309 12257
7 Comarnic 1968 13703 13762 13378 11970
8 Boldeşti-Scăieni 1968 9681 11757 11491 11137
9 Urlati initial 4441 5501 6661 8658 9145 10654 12309 11776 10541
10 Sinaia initial 3919 4072 6537 9006 11976 13822 15465 12512 10410
11 Buşteni initial 4552 8591 10781 12223 12486 10463 8894
12 Plopeni 1968 6071 10284 9612 7718
13 Slănic initial 5512 6306 6495 6842 7307 7780 7654 7113 6034
14 Azuga initial 3732 4808 5397 6487 5213 4440
Judeţul Sălaj
1 Zalău initial 1979 8062 8340 11652 13378 15144 32073 68404 62927 56202
2 Simleu Silvaniei initial 6885 7448 7931 8560 12324 14575 17642 16066 14436
3 Jibou 1968 8841 11989 11306 10407
4 Cehu Silvaniei 1968 8302 8954 8008 7214
Judeţul Satu Mare
1 Satu Mare initial initial 34892 51495 46519 52096 69769 103612 131987 115142 102411
2 Carei initial 1995 16078 16042 15425 16780 19686 23970 26372 23182 21112
3 Negreşti-Oaş initial 9311 12387 16648 13871 11867
4 Tăşnad 1968 9934 10399 9528 8631
5 Livada 2006 7004 6773
6 Ardud 2004 6486 6231
Judeţul Sibiu
1 Sibiu initial initial 49345 60602 90475 109515 151005 169610 155045 147245
2 Mediaş initial initial 8626 15505 23247 32498 46384 65072 64484 55153 47204
3 Cisnădie initial 7284 12246 14979 20135 17807 15648 14282
4 Avrig 1989 14965 14260 12815
5 Agnita initial 9108 10865 12853 12325 10894 8732
6 Dumbrăveni initial 4408 4067 4562 5367 8452 9883 9354 8419 7388
7 Tălmaciu 1987 9369 8837 6905
8 Sălişte 2004 5795 5421
9 Copşa Mică initial 6156 6194 5332 5369 5404
10 Miercurea Sibiului 2004 4063 3910
11 Ocna Sibiului 1968 4408 5048 4423 4102 3562
Judeţul Suceava
1 Suceava initial initial 11229 17028 10123 20949 37697 62869 114462 105865 92121
2 Fălticeni initial 1994 8637 11533 10563 13305 17839 20495 32807 29787 25723
3 Rădăuţi initial 1994 16535 16788 14530 15949 18580 21869 31074 27633 23822
4 Câmpulung Moldovenesc initial 1995 8784 10071 11041 13627 15031 18587 22146 20041 16722
5 Vatra Dornei initial 2000 9826 7078 10822 13815 15873 18488 16321 14429
6 Gura Humorului initial 5308 6042 4573 7216 9081 13235 16629 15656 13667
7 Vicovu de Sus 2003 14125 13308
8 Dolhasca 2004 11009 10298
9 Liteni 2004 9851 9596
10 Salcea 2004 8719 9015
11 Siret initial 7948 9905 8058 5664 8018 8264 10071 9329 7976
12 Cajvana 2004 7263 6901
13 Frasin 2004 2124 6532 5876
14 Broşteni 2004 6603 5506
15 Milişăuţi 2004 5057 5005
16 Solca initial 2822 2212 2384 2550 4541 4762 4456 2188
Judeţul Teleorman
1 Alexandria initial 1979 15785 19350 17840 19294 21898 37446 58478 50496 45434
2 Roşiori de Vede initial 1995 10960 11453 14095 17320 21747 28847 37640 31849 27416
3 Turnu Măgurele initial initial 10169 16950 11493 18055 26409 32316 36966 30089 24772
4 Zimnicea initial 7563 10879 11056 12445 13231 13964 17128 15672 14058
5 Videle initial 10904 13204 11987 11508
Judeţul Timiş
1 Timişoara initial initial 72555 91580 111987 142257 174243 269353 334115 317660 319279
2 Lugoj initial initial 19818 23593 30252 36542 44537 50939 44570 40361
3 Sânnicolau Mare initial 10676 9789 9956 11428 12811 13083 12914 12312
4 Jimbolia initial 10873 11281 13633 14682 11830 11136 10808
5 Recaş 2004 11684 10928 8665 8599 8336
6 Buziaş initial 2923 2935 5140 4369 5218 5682 7772 7023
7 Făget 1994 8024 7868 7722 7201 6761
8 Deta 1968 4056 6937 7121 6423 6260
9 Gătaia 2004 6155 5861
10 Ciacova 2004 13566 9952 7457 5301 5348
Judeţul Tulcea
1 Tulcea initial initial 21727 20403 21642 24639 35561 61752 97904 91875 73707
2 Babadag initial 4686 4626 4022 5549 7343 8564 10437 10037 8940
3 Măcin initial 5286 5628 5217 6533 8147 10544 12104 10625 8245
4 Isaccea initial 4112 4576 4653 5203 5059 5347 5639 5374 5026
5 Sulina initial 7347 6399 3373 3622 4005 4911 5484 4601 3663
Judeţul Vâlcea
1 Râmnicu Vâlcea initial 1968 9628 15648 17238 18984 23867 66321 113624 107726 98776
2 Drăgăşani initial 1995 6710 7002 9737 9963 11589 15579 22126 20798 17871
3 Băbeni 2002 9475 8451
4 Călimăneşti initial 2876 3329 6651 6735 8095 9131 8605 7622
5 Horezu 1968 5536 7282 6807 6263
6 Brezoi 1968 6907 7547 6859 6022
7 Bălceşti 2002 5780 4864
8 Berbeşti 2003 5704 4836
9 Băile Olăneşti initial 3836 4619 4644 4777 4610 4186
10 Ocnele Mari initial 5120 7223 6159 4420 3651 3883 3617 3563 3309
11 Băile Govora initial 910 1156 1590 2189 2749 3023 2868 2449
Judeţul Vaslui
1 Bârlad initial initial 25288 26204 24035 32040 41060 55937 77518 69183 55837
2 Vaslui initial 1979 10397 15310 13738 14850 17591 39435 80614 70267 55407
3 Huşi initial 1995 15652 17130 16605 18055 20715 22828 32673 29510 26266
4 Negreşti 1968 6978 9744 9854 8380
5 Murgeni 2003 7674 7119
Judeţul Vrancea
1 Focşani initial initial 25066 32481 27960 28244 35094 56490 101335 101854 79315
2 Adjud initial 2000 6748 4028 6119 8347 12587 20346 17585 16045
3 Mărăşeşti initial 4532 4940 5604 6795 10521 12370 11777 10671
4 Odobeşti initial 5744 8106 4482 4977 5741 8544 8572 8000 9364
5 Panciu initial 2737 6186 4523 7679 7948 7766 10016 8903 7664

Despre acest tabel şi corectitudinea datelor

Făceam tabele şi documente Word pe teme de geografie încă din 1998, incluzând topul celor mai populate oraşe copiind datele din atlasele geografice şi manualele de geografie de la şcoală.

Acest tabel în Excel cu populaţia tuturor oraşelor l-am compus în 2006 la scurt timp după ce m-am conectat la internet, copiind datele din pagina Wikipedia a fiecărui oraş, care indică evoluţia demografică la recensămintele din 1912, 1930, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002.

L-am actualizat în 2013 folosind pagina Lista oraşelor din România care indică populaţia la recensămintele din 2002 şi 2011 dar altă populaţie faţă de cea indicată în 2002 în paginile individuale ale oraşelor.

În 2018 am reverificat paginile individuale ale fiecărui oraş, corectând tabelul, observând că unele cifre de pe Wikipedia au fost modifcate, în special la recensământul din 1977 am găsit câteva zeci de oraşe care indică altă populaţie acum faţă de 2006.

Nu uitaţi că Wikipedia este scrisă de voluntari şi este în continuă schimbare, probabil nu este şi nu va fi niciodată 100% corectă.

Anul înfiinţării

“iniţial” se referă la momentul reorganizării României în judeţe (16 februarie 1968), dată la care au fost desemnate 188 oraşe din care 45 municipii. Pe 1 August 1968 sunt înfiinţate alte 48 oraşe şi 2 municipii. În 1979 cele 8 oraşe reşedinţă de judeţ, plus Fagăraş devin municipii. În anul 1981 a fost înfiinţat un nou oraş, Rovinari. În anii ’80 România a avut 237 oraşe din care 56 municipii. Începând cu 1987 s-au înfiinţat noi oraşe şi municipii, procesul continuând după revoluţie, ajungând în 2006 la 320 oraşe din care 103 municipii.

Conform Legii 351/2001, populaţia minimă pentru a deveni oraş era de 5.000 locuitori, iar pentru municipiu 25.000 locuitori, şi totuşi oraşe cu doar 12.000 locuitori au primit rang de municipiu în 2003 (exemplu Beiuş). Legea a fost modificată în 2007, ridicând populaţia minimă la 10.000 pentru oraş şi 40.000 pentru municipiu iar de atunci nu s-au mai înfiinţat noi oraşe sau municipii. Dacă legea s-ar aplica localităţilor existente, jumătate din municipii ar deveni orase iar jumătate din oraşe ar deveni comune.

Evoluţia în perioada comunistă

În 1930 Baia Mare era mai mic decât Sighetu Marmaţiei, iar Suceava mai mic decât Rădăuţi, aceste oraşe erau toate reşedinţa unor judeţe. Regimul comunist a reorganizat România în regiuni şi raioane în 1950 şi a dezvoltat masiv “oraşele regionale”. Regiumul Ceauşescu a reorganizat România în judeţe în 1968 şi a ales ca reşedinţă un oraş amplasat cât mai central, nu neapărat oraşul cel mai mare, o nouă serie de oraşe au intrat într-o dezvoltare rapidă.

Suceava a crescut la 1131% iar Rădăuţi cu la 214% între 1948 şi 1992. Recordul e deţinut de Hunedoara, 1159% între 1948 şi 1992, din care 984% între 1948 şi 1966, în 1966 era de 2.6 ori mai mare ca Deva (ambele fiind oraşe regionale, în ciuda faptului că Deva era reşedinţa regiunii), dar după ce Deva a devenit reşedinţă de judeţ în 1968, populaţia s-a triplat iar în 1992 ajuns aproape la populaţia Hunedoara.

Miercurea Ciuc şi Slobozia de asemenea nu erau cele mai mari oraşe din judeţele cărora le-au primit resedinţa în 1968. La recensământul din 2011 mai există 1 oraş resedinţă care nu este pe primul loc ca populaţie în judeţ: Vaslui.

Harta interactiva a oraselor din Romania