Teoalida şi şcoala

Pagină scrisă pe baza unei discuţii cu Stargate în 2008

O poza cu mine facuta de fotograful scolii in clasa I si cateva poze cu caietele scrise de mine

Am fost prima dată la grădiniţă în grupa MIJLOCIE la grădiniţa din Bulevardul Bucureşti, era cu program de după amiază, culcau copiii iar eu nu puteam să dorm acolo. Părinţii locuiau în apartamentul de pe Cantacuzino în timp ce eu stăteam de luni pănă vineri în apartamentul lui Mamaie.

M-au mutat la grădiniţa din Alexandru Lăpuşneanu, care era cu program de 4 ore şi aproape de blocul lui mamaie. Între timp, în 1995 ne-am schimbat apartamentul în Bulevardul Bucureşti.

La grădiniţa, abia aşteptam să termin grupa MARE să ajung la şcoală SĂ ÎNVĂT CEVA SERIOS, am terminat-o, şi apoi în vacanta aia am aflat că tot nu voi începe scoala, ci voi mai merge şi la grupa PREGĂTITOARE… what the fuck is this? Unde-i şcoala mult visată?

În final, în toamna lui 1996 am ajuns la scoală, în Clasa 1, matematica, citire, ştiinţă, materii frumoase, dar plictisitoare după un timp, eu speram şi la educaţie fără manuale şi caiete, adică să învăţ cum sa am succes în viaţă şi AFACERI, bunele maniere, comportament, educaţie fizică… dar nimic de genul ăsta!

Am revenit în clasa a 2-a. Şi aici aceeaşi plictiseală. Învătam înmultirea pe care eu o ştiam din anii grădiniţei.

La şcoală nu învăţam nimic nou şi util. Şi asa am zis că pot învata totul şi acasă fără a merge la şcoală, aveam deja manuale de gimnaziu şi liceu de la o rudă care terminase liceul tocmai în anul când eu intrasem la şcoală, iar restul educaţei de viaţă am făcut greşeala să am încredere că mi-o vor da părinţii, oricum nu învăţam aşa ceva la scoala… şi asa am ajuns în halul în care mă ştii tu când m-ai cunoscut prima dată!!

După dezamăgirea din primele 2 clase, voiam să mai încerc odată în Clasa a 3-a. Părinţii mi-au cumpărat manualele de Clasa a 3-a (şi clasele următoare) dar nu mai m-au dus la şcoală.

De fapt sunt mai multe motive pentru care nu am mai fost la scoală.

Mama mă ducea la şcoală dimineaţa până să intre la muncă iar mamaie venea pe holul şcolii să mă ia acasă chiar dacă locuiam foarte aproape de blocul ei.

Părinţii mi-au promis că la ziua mea din 1997 voi fi vizitat de colega de bancă. Altă minciună! Nu au aranjat nici o vizită. Probabil nici nu cunoşteau pe părinţii ei ca să o poată invita.

În clasa 1 eram probabil singurul elev cu calculator acasă. Întâmplător, tocmai se băgaseră calculatoare în şcoală. În clasa a 2-a aveam o oră de informatică pe săptămână. Era oră suplimentară în afara orelor normale şi nu toţi copii mergeau acolo. Eu am fost doar prima dată, că apoi nu mai mi-au dat voie. Mamaie venea în fiecare zi la sfârşitul orelor normale şi mă lua acasă, încât am şi uitat în ce zi era ora aia de informatică. De ce mai merg la şcoală dacă nu mă lasă la ora care îmi place?

Alt lucru care nu îmi plăcea: unii colegi foarte proşti luau totuşi note cam mari, nu se mai făcea departajarea între ei şi mine.

Ora de religie. Cine a băgat porcăria asta în şcoli şi cum poate să zică boul ăla ca un idiot a creat lumea? Eu nu participam la ora aia, dar îmi punea mereu nota 10.

Altă problemă: eficienţa timpului. Mă trezeam la 06:00, mergeam la şcoală cu mama unde intram la 07:30, ieşeam la 11:30-12:30 când mamaie mă aştepta pe holul şcolii şi mă lua acasă la ea unde mâncam de prânz, mă plictiseam că nu aveam ce face acolo, mă jucam cele mai neplăcute jocuri doar ca să treacă timpul, mamaie mă aducea acasă la părinţi pe la 17:00, aşteptam să vină mama de la servici, apoi până la 22:00 trebuia să mănânc şi să fac temele de acasă, nu mai aveam timp de joacă, calculator sau alte distracţii decât sâmbata-duminica. Programul cu şcoală ERA UN CHIN… Dacă se putea schimba regula cu statul la mamaie după amiază, să pot veni de la şcoală direct acasă la părinţi unde aveam lucrurile mele (nu mă refer doar la calculator), ERA MAI BINE, sau să fi putut face temele la mamaie, dar pe ea nu o interesa.

Apropo… dacă nu ai observat, fiecare lucru în plus în viaţa mea era şi un motiv în plus de scandal… dacă renunţam la şcoală, nu mai învăţam, nu mai evoluam, nu mai încercam să fac lucruri noi, nu mai ceream să mai merg la doctor, şi trăaiam numai după regulile lor, ERA LINISTE, dar aş fi fost acum într-o situaţie şi mai gravă decât cea pe care o ştii foarte bine de când m-ai cunoscut când m-am conectat la reţeaua RakNet!

O serie de necazuri au determinat părinţii să se îngrijoreze la a mă lăsa în şcoală.

Chiar în primele zile din Clasa 1, am ieşit în curte în pauză cu ceilalţi colegi, un nebun din altă clasă mi-a dat o palmă de la spate, am alergat după el dar el fugea mai repede ca mine, până la urma am ajuns pe hol şi ăla a fugit în clasa lui iar eu m-am ascuns în clasa mea… le-am zis ce am păţit şi mi-au zis să NU mai ies niciodată din clasă.

Tot în clasa 1, mă alergam cu copii prin clasă, o fată Cristina a ieşit pe hol şi a tras uşa după ea, iar eu în loc să apuc clanţa sau să bag piciorul între uşă şi toc, am apucat marginea uşii iar ea mi-a strivit degetele în uşă, am urlat de durere, colegii mei s-au dus după învăţătoare, a venit din cancelarie, a văzut câ îmi curgea sânge, m-a spălat şi panşat şi a dat telefon la mamaie să mă ia acasă. Pentru mine nu a avut imporţantă, ştiu că a fost vina mea şi data viitoare am avut grijă mai mare la degete. Dar este posibil ca acest incident să o fi făcut-o pe mamaie să se teamă pentru siguranţa mea la şcoală.

Incidente mai grave: clasele 4-7 erau la schimbul 2 iar restul la schimbul 1, cine o fi pus clasa 8 dimineaţa lângă clasele 1-3 era un idiot, în pauze veneau 2 băieţi mari (clasa a 8-a?) şi luau cu forţa un băiat George de-al nostru, nu ştiu ce îi făceau dar el venea înapoi până începea ora. Colegii noştrii spuneau la învăţătoare ce s-a întâmplat iar ea credea că este posibil aşa ceva într-o şcoală, credea că inventăm noi, dar într-o zi nu l-au mai adus înapoi pe colegul nostru, a lipsit ultima oră, s-a prins învăţătoarea că s-a întâmplat CEVA. Mai departe nu ştiu ce s-a intâmplat, daca i-au prins pe idioţii ăia 2. Bunicii îmi povesteau de copii care sunt răpiţi pe stradă, eu mă speriam că mă poate răpi şi pe mine, dar asta nu s-a întâmplat. Cei 2 aveau ceva numai cu acel George.

Mă gândesc ce urmări ar fi avut dacă erau telefoane cu camere video la vremea respectivă, să îi filmez pe idioţii ăia pe ascuns şi să arăt dovada învăţătoarei, aşa identifica rapid “infractorii” şi le putea arăta şi părinţilor lor sau exmatricula.

De-a lungul anului am luat mai multe note de 2 pentru că am uitat sau nu am avut timp să fac tema de acasă, dar aşa ceva se ierta, notele erau puse doar pe caiete… Dar eu aveam un scris foarte urât, învăţătoarea ne-a zis că la 10 observaţii “Scrie frumos!” vom avea un 4 în catalog. Eu am acumulat 10 observaţii şi am primit acel 4 în catalog, şi am zis “e doar un 4, mai toţi colegii au unul, dacă nu chiar mai mulţi 4, aşa că nu mă ingrijorez. Nu voi ascunde de părinţi dar nici nu le voi zice. Totuşi tata a aflat în mod misterios “am auzit că azi ai luat o notă proastă”, i-am zis ca nu are nimic şi VOI ÎNVĂŢA MAI DEPARTE chiar mai bine ca până acum, dar tatătui nu i-a plăcut şi m-a certat aşa tare încât m-a făcut să mă întreb dacă n-o fi mai bine să NU mai merg la şcoală, să nu mai iau note.

Cu tot cu acea notă proastă, am luat Premiul 4 în Clasa 1. Din câte am înţeles eu, Premiul 1 se dădea numai celor care au media fix 10, şi nici un elev nu avea. Dar am mai auzit şi că ar fi fost 2 elevi cu Premiul 1… nu sunt sigur, când eram la şcoală circulau multe minciuni în jurul meu!

În clasa a 2-a am fost câteva săptămâni în trimestrul 1 şi alte câteva săptămâni în trimestrul 2. Ce s-a intâmplat atunci nu mai îmi amintesc, nu mai ştiu exact nici cât din trimestrul 1 am fost şi nici cum de am fost dus iar la şcoală în trimestrul 2. La vremea aia ziceam că “am simţit o deranjare a creierului”, denumirea corectă ar fi DEPRESIE (am aflat asta în 2003).

Mersul la şcoală era un coşmar, o pierdere de timp, din cauza ineficienţei timpului şi regulii prosteşti de a sta acasă la mamaie după amiaza şi nu aveam timp de nimic altceva în cursul săptămânii, apoi ce învăţam la şcoală eu ştiam deja sau puteam învăţa acasă, la ora de informatică nu mă duceau, şcoala era motiv de scandal în familie, dacă luam note proaste riscam ceartă, interacţiune cu alţi colegi nu aveam voie, apoi nu mă simţeam în siguranţă la şcoală.

Mama mă ducea dar eu mă speriam când mă apropriam de şcoală şi trăgeam de mama să nu mă mai ducă în şcoală, mă ducea de dimineaţă direct acasă la mamaie.

După şcoală

Ulterior, nu mai ştiuexact de când, nu mă mai ducea mama la mamaie, ci mamaie venea la mine acasă când mama pleca la servici iar eu când mă sculam o găseam pe mamaie, ea îmi dădea de mâncare de dimineaţă, lucram la calculator 2-3 ore, apoi pe la 11-12 mă ducea acasă la ea unde mâncam de prânz şi mă aducea acasă la 17:00.

Când mergeam la rude, mamaie se plângea că e nevoită să facă 4 drumuri de 1 km pe zi din cauza mea. Bunicii îmi cumpărau jucării şi diverse reviste, unele în dublu exemplar, ca să am ce citi acasă la mine şi acasă la bunici. Eu ca o persoană sociabilă voiam să mă joc cu cineva, neavând copii mă jucam cu bunicii jocuri prosteşti. Lucrurile mele nu erau în siguranţă că mamaie se băga în ele, am dus toate lucrurile de valoare pentru mine acasă la părinţi şi nu mai aveam ce face acasă la mamaie. Mamaie ajunsese persoana pe care o uram cel mai tare.

La un moment dat mamaie şi tataie vorbeau de a îmi cumpăra un al doilea calculator ca să pot sta la calculator şi acasă la ei. Deja îmi imaginam că voi umbla cu dischete în fiecare zi să transfer munca mea. Dar vreau şi eu să ştiu de ce eram OBLIGAT să stau la mamaie după amiază? Prin 2000 sau 2001 am făcut scandal mare şi nu am mai vrut să merg la mamaie.

A urmat o perioadă în care rareori ieşeam din casă. Deşi eu le ceream la părinţi să mă ia cu mine când mai merg pe afară, la cumpărături, etc, ei nu se chinuiau să mă ia. Începând cu toamna 2002 dar în special în 2003 au apărut plimbările prin oraş cu tataie.

În 2004 a fost iar scandal ca mamaie şi tataie să nu mai stea cu mine, să rămân singur acasă. Tataie venea la mine doar când ceream eu să mă plimb prin oraş/

Răsturnare de situaţie după conectarea la internet

Din 2004, de când ne-am conectat la reţeaua de calculatoare de cartier, şi am avut libertatea de a comunica nesupravegheat de părinţi, am aflat care e rostul şcolii în viaţă şi de atunci mai mult REGRET decât mă bucur că nu am mai fost la şcoală.

Ceilalţi de pe chatul reţelei mă întrebau câţi ani am apoi întrebau unde învăţ. Le ziceam că şcoala e pentru proşti şi cei inteligenţi ca mine pot învâţa acasă fără să meargă la şcoală. Într-adevăr nivelul meu de cunoştinţe era superior altora de vârsta mea, dar nu înţelegeam reacţia lor la faptul că nu merg la şcoală. Atunci mi-am dat seama că eu sunt om ca toţi ceilalţi şi că şcoala e OBLIGATORIE 8 clase pentru toţi copii, iar pentru a te angaja ai nevoie de diplomă măcar de bacalaureat.

Am fost ŞOCAT când am aflat în 2005 de la prietenii de reţea că e OBLIGATORIU să faci 8 clase la şcoală iar pentru a te angaja ai nevoie de diplomă.

Până atunci ştiam că pentru a te angaja trebuie doar să lucrezi ceva de test în care să arăţi că ŞTII meseria, adică să treci examenul lor. Dar nici nu aveam în plan să mă angajez la vreo firmă, mi-era gândul să fac bani din brevete de invenţii, muncă ocazională şi AFACERI PROPRII.

Dacă aflam asta la momentul potrivit, probabil nu mă mai lăsam aşa uşor pe educatia părinţilor şi nu renunţam la şcoală aşa uşor… DEŞI… dacă nu renunţam eu, m-ar fi luat părinţii sau mamaie de la şcoală oricum.

Şcolile româneşti sunt un dezastru, elevi violenţi, gălagie, asta de la şcoala şcoala primară. Când aş fi ajuns la gimnaziu, dezastrul şi răutatea copiilor ar fi fost şi mai mare, plus că intram în era telefoanelor mobile, iar părinţii nu îmi dădeau voie să folosesc telefonul. Dacă nu renunţam eu de bună voie la şcoală, riscam să ajung ca nebunii din reţeaua de calculatoare de cartier, să vorbesc urat, violent, infractor, etc… Şi după cum stiţi foarte bine că părinţii încearcă să mă protejeze de tot ce e rău pe lume, DACĂ AFLAU ce se întâmplă la şcoală, înjurături, bătăi, colegi filmaţi cu telefonul şi puşi pe YouTube fără acordul lor, puteţi fi siguri că părinţii nu mi-ar fi dar voie să mai merg la şcoală indiferent dacă eu voiam sau nu să merg la şcoală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *