La 12 ani (2001) am fost la un psiholog şi a rămas impresionat de desenele mele. Ulterior alte persoane mi-au cerut să le arăt ce făceam eu când eram mic. Am decis să le PUBLIC pe site-ul meu ca să vadă toată lumea ce talente creative artistice aveam eu în copilărie (în special copiii de azi care îsi petrec majoritatea timpului jucându-se pe telefon şi calculator, fără a creea nimic util lumii sau măcar artistic).
În această poză vedeţi ce mi-a definit copilăria şi mi-a creat pasiunile pentru geografie, inginerie, maşini, ceea ce au evoluat în afacerile care le am în prezent, servicii de design-arhitectură şi baze de date în domenii auto, imobiliare, geografie, etc, care imi aduc o groază de bani.
Dovada că am fost la şcoală
Am auzit diverse persoane spunând minciuni gen că părinţii m-ar fi ţinut toată copilăria în casa iar eu nu am fost deloc la şcoală. Vă zic eu adevărul: am fost la grădiniţă 2 sau 3 ani şi apoi la şcoală în Clasa I şi II, am pozat câteva din manualele şi caietele mele dacă nu mă credeţi. Citiţi pagina dedicată Teoalida şi şcoala.
A scrie cu majuscule de tipar ştiam încă de la 4-5 ani, şi scriam destul de frumos. Scrisul de mână l-am învăţat doar când am ajuns la şcoală, şi scriam foarte urât! Voi înţelegeţi scrisul de pe aceste caiete?
Desene pe foaie mare „peisaj de lângă bloc” – 5-7 ani
Bunicul matern a fost timp de 40 ani inginer la Upetrom 1 Mai din Ploieşti si aducea acasă desene vechi care nu mai erau în uz. Eu desenam pe spatele lor şi în acelaşi timp învăţam noţiuni de desen tehnic.
Vă prezint 3 desene „peisaj din faţa blocului”: un copac, o groapă, gardul de pe alee, furnică, gândac, păianjen, pisică, etc. Pe lângă aceste lucruri care erau într-adevăr în faţa blocului bunicior, am desenat şi tunel pe sub rădăcinile copacului şi o linie de tren. Toate aceste lucruri erau numerotate şi descrise într-un indicator similar desenelor tehnice. Greşelile de scriere indică faptul că primul desen e realizat pe la 5-6 ani. Celelalte 2 sunt mai noi.
Desene cu străzi pe foaie mare – 6-8 ani
Mai mult îmi plăcea să desenez străzi. Aveam un şablon din plastic cu forme geometrice, incluzănd un dreptunghi cu colţurile rotunjite la diverse raze (care s-a spart), şi o găleata cu capac în care erau 7 găuri cu diverse forme geometrice, cuburi cu formele respective trebuiau introduse prin găuri. Aceste 2 mi-au permis sa desenez străzi curbe din segmente de linii paralele echidisante la 16 mm lungi de 24 mm, pe gaura dreptunghiulară din capacul găleţii.
După desenarea contururilor străzilor, le coloram şi mă jucam cu maşinile pe ele. Desenul din poza 1 a fost singurul colorat în întregime, între timp mă apucasem şi de desenul din poza 2 care conţinea şi un lac cu 3 insule, şi cale ferată, pe care nu l-am terminat de colorat, între timp am adăugat în desenul din poza 1 şi linii mediane pe străzi şi benzi de virare la unele intersecţii. Desenele din pozele 3-7 sunt probabil anterioare, toate fiind începute câ eram la grădiniţa, dar am continuat să colorez la ele când eram la şcoală. Şi mai făcusem câteva desene cu străzi şi mai vechi dar bunicii le-au dat la gunoi, mai ales că în joaca mea cu maşinile pe ele se mai rupeau.
Alt desen cu străzi, de data asta am colorat zonele dintre străzi şi nu străzile.
Colorare desen tehnic
Uite ce erau de fapt hârtiile pe care desenam eu: desene tehnice de instalaţii petroliere de la Upetrom 1 Mai Ploieşti, uneori le coloram şi pe alea.
Caiet „Puii Mei” 4-5 ani
„Puii mei” erau nişte creaturi galbene ca puii de găină dar stând în poziţie verticală ca pinguinii. La vremea respectiva nu mai văzusem niciodată pinguini, când tata a adus acasă o carte despre păsări l-am întrebat dacă e vreuna care seamănă cu puii mei. Este posibil să mă fi inspirat din cei 3 pui de cauciuc din prima poză.
Aventurile cu „puii mei” s-ar putea să aibă originea în faptul că atunci când mergeam pe stradă prin zonele de case vedeam în curte copii care se jucau şi ziceam „ăştia au pui! vreau si eu” iar fiindcă eu rareori aveam contact cu alţi copii (părinţii rareori invitau prieteni în vizită sau îi vizitam noi), am început să îmi imaginez că am lângă mine aceşti pui…
Mai aveam jocurile de construcţie metalice ruseşti, iar pe la 4-5 ani îmi imaginam că am un număr mare de piese metalice cu care construiam poduri atârnate de mânerele bibliotecii cărora le ziceam „chei” iar pe poduri se plimbau puii mei, mai legam mânerele şi cu sfori, poduri din sfoară.
Observaţi că la vremea respectivă nu ştiam să despart cuvintele, iar literele reprezentau pronunţia mea greşită, de exemplu poza 5 „ie facut cu fialele” se referă la „e facut cu fiarele” (set de construcţii metalice). „slp” = stâlp, etc.
Caiet „jurnalul meu” 6-8 ani
Când primeam un caiet de la părinţi pentru desenat, primul lucru care îl făceam era să numerotez paginile. Pe primele pagini am desenat labirunturi pe care sa le rezolve tata iar pe pagina 6 e un labirint făcut de tata să îl rezolv eu.
De la pagina 14 încolo am început să scriu un fel de „jurnal” al activităţilor de la grădiniţă, grupa mare, învăţarea numerelor, mentionând că la numerele 1 şi 2 lipsisem pentru ca am început grădiniţa 1 lună mai târziu, iar la numărul 5 am făcut 8 cercuri. Jurnalul continuă cu alte lucruri, aveam o curiozitate care e capacitatea de stocare a creierului, comparând-o cu hard diskul calculatorului, am făcut un grafic circular care indica spaţiul ocupat în creier de Bilo îm Baie, de Puii Mei, etc, măsurat în „MK”.
Prietenii din copilărie mă întrebau de ce puneam „virgulă” între cuvinte. De fapt nu era virgulă ci o formă de despărţire inventată de mine, fiindcă nu eram obişnuit să las spaţii între cuvinte. Nu ştiam semnele de punctuaţie.
> 
În timp ce scriam acest jurnal, începusem să desenez de la mijlocul caietului: un aparat de zburat al puilor, desen cu podul rulant subteran pe care circulau puii, o maşină „a viitorului” inspirată din vehiculele cu pilot automat humanoid din filmul Total Recall.
Pe la 8-9 ani am început şi din coadă caietului să fac schite ale construcţiilor mele din metal şi plastic, şi replici ale labirintelor din revistele de colorat pentru copii.
Caiet desen şcoală
Toate desenele de pe acest caiet sunt realizate pe banca scolii, în clasele I şi II (7,5 – 9 ani), în timpul rămas liber după ce terminam lecţiile date de profesoară. Pe primele foi sunt o serie de litere şi calcule cerute la şcoală, dar apoi urmează o serie de peisaje naturale, versuri din „Bilo îm Baie”, benzi desenate umoristice cu „puii mei”, etc, făcute din propriul interes.
Caiet „Casa Puilor” 7 ani
„Casa Puilor” era definită ca un bloc cu dimensiunea de 10 x 6,4 metri, parter + 5 etaje, 2 apartamente pe etaj cu un plan destul de ciudat cu holuri foarte lungi (apartamentul din stânga avea baia în dormitor iar apartamentul din dreapta avea baia dintr-un hol de la sufragerie).
Am început caietul de la mjloc, în stânga desenând planul casei puilor, urmat de 12 pagini cu desene de detaliu, iar în dreapta descrierea casei, cu dimensiunile fiecărei camere. Deci încă de la 7 ani aveam talent la arhitectură!
Aceasta a fost prima lucrare unde am lăsat spaţii între cuvinte, ajutându-mă de caietul de matematică cu careaj de 4 mm scriind câte o literă în fiecare 2 căsuţe. L-am scris pe la 7 ani adică înainte să intru la şcoala, înca nu ştiam semnele de punctuaţie aşa că am inventat propria formă de a separa propoziţiile: colorând căsuţele dintre cuvinte în roşu.
Desene pe subiectul puilor mei
Am mers mai departe pe subiectul puilor mei, desenând planul oraşului în care locuiau puii, având o reţea de străzi paralele şi diagonale (diagonalele sunt cam inutile), în mijlocul oraşului fiind un lac pătrat cu plaja, în partea de vest a orasului fiind alt lac mai mare (nu e desenat aici).
Urmatorul desen era planul cartierului în care locuiau puii, o reţea de străzi paralele formând 5 x 4 zone, una din ele fiind împărţiă în 11, un desen inutil de simplu arătând locaţia casei puilor în cartier.
Curtea casei puilor masura 13 x 24 metri, casa puilor avand 10 x 6.4 metri, amplasata in fata curtii, pe langa casa era o alee catre garaj aflat in spate (cam greu sa treaca o masina pe acolo, spatiul fiind lat de 1.5 metri), prin curte era si un sant cu apa, folosit si ca loc de baut / spalat pentru gainile si ratele vecinului, dar mare parte din spatiul din spatele casei ramasese nedefinit.
În timpul liber puii mergeau la balta / plajă, lângă faleza era construită o casă de caramidă parter şi etaj, iar pe malul lacului erau construite case din lemn. Desenul 1 arătand prima versiune a caselor, desenele 2 şi 3 arătand a doua versiune cu casa mare (subsol, parter şi etaj) şi casa mică (parter), în faţa caselor fiind un fel de debarcader mărginit de un pod basculant şi o intrare în tunel care mergea către casa de cărămidă.
Lac cu insule, oras şi plajă
Alte desene cu străzi, realizate cu rigla. Strazi sunt inguste, iar desenul 2 colorat pe baza categoriei strazii. Desenul 2 reprezenta „lacul mare” din vestul oraşului, cu insule în diverse forme.
Următoarele 2 desene sunt parte din acelaşi lac, aici am folosit gaura dreptunghiulară din capacul de la găleată ca şablon pentru a desena străzile. Desenul al doilea reprezinta aceeaşi insulă, pe care între timp s-au construit case şi blocuri.
Următoarele 2 desene sunt planul „fabricii” din colţul din dreapta-jos al desenului „lac cu insule”
Poduri suprapuse in balconul bunicilor
Acasă la bunici, stăteam pe timpul verii în balcon care avea 3,30 x 1,20 metri şi aveam 2 lemne în formă de L lungi de 1,20 metri pe care le puneam între pereţi stând pe plinta balconului iar între lemne puneam cartoane, făcând un pod pe care mă jucam cu maşini, cu aceleaşi lemne făceam pod şi paralel cu geamurile balconului între o ladă care era carcasa unui vechi televizor şi un scaun. Desenele de mai jos reprezintă ambele poduri făcute simultan (dacă aş fi avut 4 lemne) plus alte poduri pe deasupra lor.
Poduri suprapuse intre copaci – 7 ani
Ideea acestui desen: 3 copaci (sau stâlpi) susţin un pod mare iar alte 4 poduri, 3 rutiere şi 1 feroviar fac legătura între nivelul solului şi podul cel mare, fiind sprijinite cu stâlpi de la sol sau ancorate cu sfori de podul cel mare. Desenul e în plan 2D vertical cu putin 3D în sensul că unele poduri trec prin faţa şi spatele celor 3 stâlpi. Toate podurile şi sforile de susţinere sunt codificate într-un mod tehnic, iar textele sunt scrise cu o riglă şablon cu litere.
A urmat un caiet pe care am scris lungimea fiecărei sfori şi alte detalii tehnice.
DE ADĂUGAT
Vehicul amfibil
De obicei construiam camioane cu 4 roţi mari din piesele de la LEGO TECHNIC dar odată prin 1999 am făcut un vehicul mic folosind mai mult piesele de la LEGO SYSTEM cu 4 perechi de roţi mici. Mi-a plăcut aşa mult construcţia că m-am gândit s-o promovez ca un vehicul amfibil care se va construi şi circulă puii mei cu el între insulele de pe lac, într-o zi prin 2000 am zis să fac un desen de ansamblu al vehiculului comform STAS-urilor desenelor tehnice. Am desenat şi piese individuale cu dimensiunile fiecăreia, pe facturile Romtelecom.
Joc cu zaruri şi pioni
Aveam cel putin 2 planşe de joc cu zaruri şi pioni, unul cu tema cursa de cai celălalt cu tema cursa de maşini. M-am gandit să fac propriile planşe de joc, desenâ dreptunghiuri apoi i-am zis bunicului să le numeroteze şi să scrie în unele „înaintezi la X, te întorci la X”. Dar faptul ca era o cursa extrem de lungă, 408 căsuţe, jocul meu nu era aşa distractiv ca cele anterioare. Am început o a doua planşă, colorată în proporţie de 30%.
Planul posibilelor aranjari a lui Matchbox Playtrack 2
Set de construcţie din metal rusesc
Construiam multe lucruri din metal, printre care şi o telecabina care mergea pe sfoara întinsă în bucătărie între ţeava de la calorifer şi teava de gaze, pe care am reprezentat-o în acest desen. O cutie dreptungiulară sub care era o scară pe care să te urci în telecabină.
Tabelul cuvintelor
Desene necunoscute
Nu îmi amintesc exact care era subiectul acestor desene: primul cu o platforma atârnată care se roteşte ca un leagan, al doilea cu o piramidă (un desen cu aceeaşi piramidă apare şi pe caietul meu din Clasa I), al 3-lea desen tot similar cu o piramidă, al 4-lea desen e o chestie simetrică din care nu înţeleg nimic, al 5-lea desen din nou nu înteleg ce e. Al 6-lea desen un careaj făcut în mai multe culori.
Caiet „Bilo im Baie” 6-7 ani
Când bunicii mă puneau pe oliţa, eu mă jucam pe covorul din baie care era ca un labirint, cu bile de la rulmenţi, o bilă era mai mare, era „biloi în baie”, şi cântam în gand… un vers suna cam asa „bilombaie pe mâncare, şi s-a dus la boimare, laz zdebii caliva zderii, haborii de mionrare, bilombaie pe mâncare, şi s-a dus la mourrare, lam berlinga sin hancoare, şi tarromen, trovlizzlelii, zlelii, zlelii, ze” asa a apărut denumirea „Bilo îm Baie” care era un cântec continând versuri dominate de cuvinte ciudate inventate de mine. Uneori mai cântam şi cu voce şi se mirau părinţii ce limbă ciudată vorbesc.
În 1995 am definit Bilo îm Baie ca fiind cuprins din 3 oraşe, numite Mionrare, Boimare, Mourrare, localizate în Noua Zeelandă, aproximativ pe locul oraşelor Wellington, Nelson, Blenheim (de ce am ales Noua Zeelandă? Probabil pentru ca era pe ultima pagină a atlaselor geografice şi cel mai îndepărtat loc de România). Fiecare oraş cuprindea aproximativ 30-40 animale (câini, pisici, vaci, porci, miei) cu comportament uman care locuiau într-un bloc. Cu alte cuvinte, fiecare oraş era 1 bloc.
În 1995 adică la 6 ani am început să îmi exprim imaginaţia pe un caiet, desenând o vedere 3D din sufragerie, planul 2D al apartamentului, lista animalelor cu numele lor (cuvinte din cântecele mele, plus alte nume noi inventate), vârsta, ziua de naştere, legături de rudenie, etc.
În 1996 am făcut un fel de copertă a lui Mionrare şi am început să fac acelasi lucru (vedere 3D, plan, lista animalelor) şi la Boimare, dar nu am avut destula imaginaţie să îl fac complet şi diferit de primul.
Următoarele poze sunt de pe un alt caiet identic.
Ca să vedeţi ce imaginaţie aveam la inventat nume la 6 ani (şi vă e lene să citiţi pozele), aceasta era lista „personajelor”:
Mionrare: câini familia Las Zdebii: Caliva, Caliva Zderi, Paliva, Paliva Zderi, Haborii, Haborii de Meeeii; alţi câini: Teoalida, Chipisstave, Hancoare, Tarromen, Tarcăcti, Uendaschit, Naie, Chistageel (mort), Fediuect, Stanjamela, Stag Mivălaie (liderul oraşului), Trovizleli, Zleli, Zleli Ze; pisici: Stagmela (Rela), Stagmela Zderi, Stagmela de Meeeii; Vaci: Haborii (mort), Sa Ajeica, Veta Clissta, Roandechina; porci: Sinanscă, Targiv, Sinta Raia, Teoalida Rela, Haidamela; miei: Stag Zdramela, Roandehina.
Boimare: câini grup 1: Călendtrachiin, Das Schit Schit, Tenzausup, Premii Lrliueltaza, Căctihieenii Hachiri, Schielerii, câini grup 2: Milioaica, Haidamela, Lrliueltazarr, Călendtra, Cinstambela, Stagmirăr, Starmivăl, câini grup 3: Da An Schit, Teoalid (Teoalida de Meeeii), Da Mestica, Laie, Bilă (Bulia Rela), Bulă (Bulia Zderi); pisici: Tenzana, Stangina; vaci: Loghii Baass, Ultelnisea de Meeeii (liderul oraşului) + 2 locuri libere, porci: Griliveta + 4 locuri libere; miei: 2 locuri libere.
Mourrare era definit ca 3 grupuri de câini numite Căctihieenii, Hentineenii, Meghiuiii, un singur câine era specificat: Trolabaass, pisici, vaci, porci şi miei nespecificaţi.
Pe caietul din 1995 e mentionat şi Stagmeria şi Spartygania de Sud şi Spartygania de Nord, fără o definiţie clară.
În 1996 am definit Spartygania ca al 4-lea oraş, localizat mai spre sud (Christchurch), cu 180 animale dar erau definite doar personajele din familia „regală”: Sparty-Rool, Sparty-Tennglis, Sparty-Tennglia, Sparty-Teoalid’serş, Sparty-Novaaliga Bibistong, Sparty-Nova; doar 2 câini erau definiţi: Saugrilild, Super Matry Corn; o pisică: Europhteria, o vacă: Stag Mivălaie (liderul oraşului).
Stagmeria era numele regiunii celor 3 oraşe dar includea şi zona „industrială” Transport Teoalida şi Delandehina. Zona industrială cuprindea Animalia (produce animale, un fel de spital), Matry Cornia (şcoala), Infotronia (produce calculatoare), Enaturii (scop nedefinit), Malora (produce construcţii), Mate Grossu (scop nedefinit), Mine Rine Pine Tine (produce muzică), „Spartygania de nord” fiind insulele Cook având 6 fabrici numite Qea, Quenstain, Mazacidas, Metravigas, Mittevhar, Tegavima (scop nedefinit).
Se vede cât de mult era folosit numele Teoalida, dar nu mă vedeam pe mine însuşi cu numele acesta.
Lucrări realizate pe calculator
În 1996 l-am întrebat pe tata dacă pot scrie aceste caiete şi pe calculator. Calculatorul mi-a permis să modific documentul oricănd şi să adaug secţiuni noi între cele existente.
Cum intrasem la Clasa I în Septembrie 1996, am început să scriu aventuri umoristice sub formă de dialoguri cu aproximativ 10 dintre personajele menţionate anterior, unele aventuri fiind inspirate din evenimente REALE petrecute la şcoală, cu copii obraznici, scrise la secţiunea Matry Cornia, din nou personajul Teoalida apărea cel mai des, fiind profesoara şcolii. Alte aventuri umoristice erau scrise la Animalia, Infotronia, Malora, Mate Grossu, etc.
De abia prin 1999 sau 2000 am început să mă numesc pe mine însuşi Teoalida, nu voiam să mai folosesc numele real că felul în care vorbeau părinţii cu mine m-au făcut să înţeleg că numele defineşte un PROST. Toate lucrările mele ulterioare erau semnate ca Teoalida.
În vara lui 1997 s-a stricat hard diskul, pierzând toate lucrările mele de pe calculator dar şi lucrări importante de ale lui tata, şi multe jocuri. Documentul „Bilo îm Baie” avea peste 100 pagini la momentul respectiv, „Puii Mei” avea alte ~20 pagini şi câteva desene în Paint şi AutoCAD, începusem recent şi un document „Poduri suprapuse”.
După repararea calculatorului am reluat munca, rescriind o parte din Bilo îm Baie, Puii Mei, Poduri Suprapuse, care conţineau atât fişiere DOC cât şi desene în Paint şi AutoCAD, replici digitale ale desenelor realizate anterior pe hârtie, şi am început nenumărate alte proiecte:
- Geografia României, lista formelor de relief, râuri, drumuri naţionale, căi ferate, etc.
- Geografia lumii, statele lumii cu date statistice, etc.
- Fotbal, analiza campionatelor şi meciurilor.
- Enciclopedii de maşini, tabele cu date tehnice.
- Colecţii de bancuri, copiate din reviste.
- Aventuri umoristice inventate de mine (fără a copia): o serie scrisă în 1997-1998 sub formă de dialoguri cu personajele din Bilo îm Baie. Altă serie scrisă în 1999 sub formă de poveste la persoana a 3-a în locul dialogurilor, a cărui subiect era „robotul”, aventuri pe tema calculatoarelor şi internetului deşi eu nu aveam aşa ceva, inspirate din revista EasyPC, şi am folosit simboluri din fontul Wingdings. Altă serie scrisă în 2001-2003, din nou dialoguri, a căror personaje erau 2 proşti, numele lor, vârsta şi locaţia fiind nespecificate.
Exemplu de aventuri umoristice cu personajele Bilo îm Baie
Chipisstave: Ti-as scris tema pentru azi, Caliva?
Caliva: Nu.
Chipisstave: Aoleu!
Fediuect: Eu mi-am uitat caietul acasa!
Pooc!
Teoalida: Ce s-a întâmplat, Chipisstave?
Chipisstave: Mi-a dat Haborii cu sticla în cap!
Teoalida: Si ţie, Haborii, ce s-a întâmplat?
Haborii: Mi s-a spart sticla cu suc!
Teoalida: Hai să puneţi caietele pe catedră!
Teoalida: Unde este tema ta, Caliva?
Caliva: Pai…
Teoalida: Nu stii, nota 2!
Teoalida: Unde este caietul tău, Fediuect?
Fediuect: Mi l-am uitat acasă!
Teoalida: Nota 2!
Teoalida: Adu carnetul, Fediuect!
Fediuect: Mi l-am uitat acasă!
Teoalida: Gata puteţi să plecaţi acasă!
Targiv: Ce s-a întâmplat, Fediuect?
Fediuect: Mi-a iesit media 5 la matematică!
Caliva: Ţi-ai scris tema pentru azi, Haborii?
Haborii: Nu!
Caliva: De ce?
Haborii: N-am vrut!
Caliva: O să-ţi pună 2!
Teoalida: Gata, puteţi să plecaţi acasă!
Caliva: Bine că nu s-a uitat Teoalida la caietul tău că te prindea cu tema nescrisă! Atunci n-o să-mi scriu nici eu dacă Teoalida nu s-a uitat în ziua asta!
Haborii: Bine, Caliva!
Ziua următoare
Teoaida: Hai să puneţi caietele pe catedră!
Caliva: Aoleu, Haborii!, într-o zi nu se uită pe caiete iar în ziua asta se uită, păi ce-i prostia asta?
Tarromen: Ai văzut că ţi-a venit o scrisoare?
Uendasschit: Dar de unde este?
Tarromen: Nu ştiu, doar am primit-o când tu erai afară, încearcă să o citeşti.
Uendasschit: Păi…
Tarromen: Atunci cu lupa.
Uendasschit: Păi…
Tarromen: Atunci la microscop.
Uendasschit: Păi…
Tarromen: Atunci cu o lunetă.
Uendasschit: Păi…
Tarromen: Atunci ce mai este?
Uendasschit: Păi… văd, dar nu înteleg nimic!
Tarromen: Cheamă-l pe Haborii sa citească scrisoarea, că tu esti prost şi nu stii să citeşti nimic!
Uendasschit: Haborii, încearca tu să citesti aici!
Haborii: Tu esti prost?, Tu nu ştii că dacă esti batrân nu mai vezi bine? Pune-l pe cel care ti-a dat-o să-ţi citească el
Uendasschit: Tarromen, citeste şi tu scrisoarea ca să vezi că eşti prost!
Tarromen: Păi… eu nu sunt prost, prostul este cel care a trimis scrisoarea
Ziua urmatoare:
Tarromen: Ai descoperit ca ti-a venit o scrisoare?
Uendasschit: Iar? Tu vorbesti tot de cea de ieri? Dar de unde est?
Tarromen: Nu stiu, doar am primit-o cand tu erai afara, spune să trimiţi răspuns la o adresa extrem de ciudata americana, încearca sa o citesti.
STAT: CALIFORNIA , ORAS: NEW YORK,
ADRESA: STRADA A1B2C3/J , NR. BG ,
BLOC A0 , ETAJ -99, APART. ∞
Uendasschit: Păi… New York nu există în California, dar am uitat sa te întreb o chestie ieri: cum ai primit scrisoarea?
Tarromen: Păi… era agăţată de o barză care a venit din spre vest. Şi după ce mi-a adus scrisoarea a plecat înapoi tot spre vest!
Uendasschit: Şi cea de astăzi?
Tarromen: La fel!
Uendasschit: Păi… spre vest este mare…
Apare Teoalida:
Teoalida: Proştilor, aţi uitat că suntem pe o insulă mică? Spre vest este Marea Tasmaniei şi Australia! Cine ţi-a adus-o?
Uendasschit: Mi-a adus-o o barză!
Teoalida: Minţi! În Noua zeelandă nu trăiesc berze.
Uendasschit: Să ştii că a fost o barză robot…
Tarromen: Dacă crezi că era robot, trebuie să anunţi poliţia să o aresteze, că ar putea aduce copii-roboţi…
Ultimul desen de oraş
În 2002, după o lungă perioadă de timp în care nu mai desenasem nimic în creion, am decis să mai desenez un oraş. De data asta am trişat, folosind AutoCAD pentru a desena străzile, nu înainte de a desena un careaj cu latura de 17 milimetri iar străzile uneau puncte din careaj, străzile fiind parţial inspirate din harta Ploieştiului, cu străzi late şi străzi înguste.
La vremea respectivă nu prinsesem încă pasiunea plimbărilor prin oraş şi nu stiam prin ce zone sunt case, blocuri, etc, şi nici etapele construirii fiecărei străzi şi planurile nefinalizate ale regimului comunist pentru a face străzile mai fluide în loc de străzi late care se termină aiurea (gen Cantacuzino şi Vasile Lupu).
Apoi am desenat în creion 96 blocuri de-a lungul străzilor late, iar în interiorul acestora, unde era spaţiu, am desenat 11 clădiri celebre: Chrysler Building, Petronas Towers, Sidney Opera House, CN Tower, Empire State Building, Tokio 2010 (singura clădire viziune, nerealizată), Tour Eiffer, Acropolis, World Trade Center, Versailles Palace, Sears Tower.
În 2002 în ultima zi de vacanţă la mare ne-am plimbat prin centrul vechi din Constanţa, unde am fost impresionat de arhitectura veche. Apoi am aflat că şi Ploieştiul are clădiri interbelice şi antebelice şi am început să mă plimb prin oraş, de obicei cu bunicul, pentru a vedea arhitectura, maşini, femei, etc.
În 2003 am desenat tot în creion o hartă a zonei centrale din Ploieşti scoţând în evidenţă clădirile vechi. Aceea a fost prima mea hartă reprezentare a unui oraş REAL.
Pe 17 Octombrie 2004 ne-am conectat la reţeaua de calculatoare de cartier lar la scurt timp mi-a venit ideea să desenez hărţi ale Ploieştiului cu blocuri şi numerele lor, aceasta fiind prima mea lucrare utilă unui număr mare de oameni. Citiţi mai multe pe www.teoalida.ro/harti.
