Harta Ploieşti

Click pe blocuri şi vedeţi anul construirii, numărul de apartamente, riscul seismic şi releveu. Deschideţi harta pe tot ecranul.

Daţi SHARE pentru a ajuta lumea cu informaţii gratuite.

Hartă bazată pe baza de date a blocurilor compusă de mine în Excel. Un proiect original “Made by Teoalida” realizat voluntar, pentru Ploieşti în Ianuarie 2018, extins către alte oraşe din judeţul Prahova în Iulie-Septembrie 2019. Urmează să fac şi pentru Bucureşti în 2020.

Experienţa personală îmi permite să ghicesc anul construirii oricărui bloc din România (cu aproximaţie de +/- 5 ani) doar uitându-mă la poza din satelit, iar cu Google Streetview ghicesc şi numărul de apartamente. Mă puteţi contacta şi pentru consultanţă imobiliară (exemplu). Aştept sugestii!

Am clasificat blocurile pe următoarele perioade de proiectare:

Roşu = blocuri de stat din 1940-1960 (tavan 2,8-3m) sau 1958-1960 (tavan 2,5-2,6 m) cu balustradă scării din beton
Portocaliu = blocuri de stat din 1960-1970, majoritatea din cărămidă, cu balustradă scării din metal
Portocaliu-galben = blocuri de stat din 1964-1972, majoritatea din beton monolit sau cărămidă
Galben = blocuri de stat din 1970-1980, majoritatea din beton monolit sau prefabricate
Verde = blocuri de stat din 1976-1982, majoritatea din prefabricate sau diafragme
Turcuaz = blocuri de stat din 1980-1990, majoritatea din prefabricate sau diafragme (unele terminate după 1990)
Albastru deschis = blocuri de stat din 1984-1990, majoritatea din prefabricate sau diafragme (unele terminate după 1990), cu camere cu 10-20% mai mari ca cele turcuaz.

Roşu închis = blocuri private din 1900-1950
Verde închis = blocuri private din 1950-1990
Albastru închis = blocuri private de după 1990
Negru = blocuri prăbuşite sau demolate

Filtraţi blocurile:

Daţi click pe lupa hărţii din dreapta-sus şi alegeţi “risc seismic”, scrieţi “clasa” şi apăsaţi enter, harta va afişa DOAR blocurile încadrate în clasele de risc seismic. În acelaşi mod puteţi filtra blocurile cu / fără lift, blocurile care au peste un anumit număr de etaje, un anumit model de bloc, etc.

Dacă vreţi să puneţi harta pe site-ul dumneavoastră, daţi click dreapta > View page source > copiaţi codul.

Notă pentru riscul seismic:

În Ploieşti au fost expertizate şi încadrate în clase de risc seismic 50 blocuri cu avarii majore la cutremurul din 1977, alte 53 blocuri cu avarii minore au fost propuse pentru expertizare care nu s-a mai efectuat din lipsă de bani (sursa: observatorulph.ro). Restul blocurilor (indicate ca neexpertizat pe hartă) nu au suferit avarii în 1977, dar asta NU garantează că nu vor se vor prăbuşi la următorul cutremur. Citiţi mai multe: cât de sigure sunt blocurile cu şi fără bulină?

Harta Ploiesti cu blocuri in Google Maps

Harta Ploieştiului de perete realizată în AutoCAD / PDF personalizată

Am desenat această hartă în AutoCAD şi o vând în format tipărit celor care vor o hartă de perete în birou.

Harta de perete Ploiesti Harta de perete Ploiesti

Harta acoperă 8192 x 6144 metri şi pot printa la dimensiuni: 1024 x 768 mm (scară 1:8000), 1638 x 1228 mm (scară 1:5000), 2048 x 1536 mm (scară 1:4000), (dimensiunea hărţii propriu-zise). La asta se adaugă chenarul, lista străzilor şi spaţiului liber până la marginea foii. La scara 1:8000 numerele blocurilor vor fi 1 milimetru înălţime aşa că nu recomand printarea la scări mai mici.

Harta se poate personaliza în cantitatea de informaţii incluse pe hartă (activaţi şi dezactivati layerele din PDF), sau pot schimba culorile şi grosimea liniilor, dar şi inserarea logo-ului firmei dumneavoastră.

Preţ pentru 1 hartă: 50 euro hartă cu străzi, 100 euro hartă cu străzi şi blocuri, plata cu card sau PayPal, sau 250 / 500 lei cash dacă vreţi să ne întâlnim. Dacă vreţi 2 hărţi sau mai multe, de la a doua încolo vi le dau la jumătate de preţ. La suma care mi-o daţi mie se adaugă pretul tipăririi în funcţie de dimensiunea dorită, 40 lei pe metru pătrat de autocolant sau mai scump dacă vreţi pe plastic forex.

Citiţi mai multe pe pagina Hărţi desenate de Teoalida.

Hărţi vechi ale Ploieştiului

Aceste harti nu existau pe internet, eu le-am pozat si pus pe internet pentru prima data.

Harti foarte vechi

Aceste harti le-am gasit pe DC++ undeva prin 2005-2007. Nu stiu cine le-a scanat.

Ghid Municipiul Ploiesti 1981

O carte de ~200 pagini care avea la final o harta de ansamblu a Ploiestiului cu strazi si 15 harti de cartiere cu blocuri si numerele lor.

Propuneri cartiere ~1970

Aceasta colectie de 18 planuri care nu are nici un titlu mi-a adus-o tata spunand ca a gasit-o in casa unui prieten, s-ar putea sa fie de la cineva care a lucrat la Consproiect sau ICRAL si a salvat niste planuri, din ce se vede in planuri presupun ca ele dateaza din jurul anului 1970, cand Ploiesti Nord si Vest I erau terminate iar Vest II era construit partial iar planul propunea blocuri in plus. Interesant e planul cartierului Mihai Bravu care e mai mare si foarte diferit de ceea ce s-a construit in 1975-1990, si cel al cartierului Malu Rosu III care s-a construit de abia dupa 1980 sub numele Enachita Vacarescu intr-un mod total diferit.

Rezumat Ploieşti

Ploieştiul avea 114544 locuitori la recensământul din 1956, fiind pe locul 4 în tară, a atins apogeul la recensământul din 1992 când avea 252715 locuitori, fiind pe locul 9 în ţară. Această evoluţie a creat unul din cele mai urâte oraşe din punct de vedere urbanistic, cu multe cartiere comuniste neterminate şi străzi late care se îngustează brusc sau se înfundă printre case vechi şi urâte (comparat cu alte oraşe resedinţe de judeţ care au fost mai bine sistematizate).

La momentul scrierii articolului (ianuarie 2018) scrisesem ca Ploieştiul are 1745 blocuri, 3090 scări, 67981 apartamente +/- 0.5% (excluzand căminele nefamilişti), cu 2.90 persoane per apartament ar însemna că 78% din populaţie locuia la bloc în 1992.

Mulţumită plimbărilor mele pe teren şi informaţiilor primite de la vizitatorii site-ului, am ajuns în noiembrie 2019 la cifra de 1829 blocuri comuniste – 3195 scări – 70118 apartamente – 21.95 apartamente / scară. Am putut ghici numărul de camere din 1579 blocuri, rezultând 2626 (4,08%) camere cămin, 3619 (5,62%) garsoniere, 35296 (54,81%) cu 2 camere, 20553 (31,92%) cu 3 camere, 2268 (3,52%) cu 4 camere, 35 (0,05%) cu 5 camere. 250 blocuri totalizând 8,16% din stocul de apartamente comuniste nu se cunoaşte numărul de camere.

La cifrele de mai sus se adaugă încă 26 blocuri private interbelice şi 56 blocuri construite după revoluţie, la majoritatea nu se cunoaşte numărul de apartamente.

Notă: am clasificat ca blocuri private din perioada comunistă cele care au apartamente exagerat de mari. Nu ştiu în ce condiţii putea o persoană, sau un grup de persoane să îşi construiască un bloc în perioada comunistă. Este posibil ca aceste blocuri să fi fost construite de oameni privaţi cu pile în partid sau de stat pentru elita PCR. Cine îmi poate da detalii să mă contacteze!

Istoria cartierelor din Ploieşti

Boierii interbelici au construit un număr redus de blocuri, “Socolescu” (1915) si “Toboc” (1924) se pare că au fost printre primele construcţii care pot fi numite “bloc”, ambele având 3 etaje. Dacă în Bucureşti blocurile interbelice au atins înălţimea de 12 etaje, în Ploieşti au atins doar 4 etaje, dar totuşi au fost dotate cu lift: Blocul Aroma (strada Unirii nr. 8) 4 etaje, 12 apartamente, construit la sfârşitul anilor 1930 era prevăzut cu lift. Un alt bloc interbelic de 4 etaje a fost construit în anii 1940 alipit de primărie colt cu Lipscani şi a fost demolat după cutremurul din 1977. Lifturi mai există şi în clădirea BCR din 1926, hotelul Central din 1928 s-ar putea să fi avut şi el lift.

Au urmat coloniile industriale construite de marile fabrici deţinute de stat sau de privaţi: coloniile Depou, Triaj, Vega din Ploieşti, colonia 1 Mai de la Bucov, colonia Minieri şi vilele / blocurile cu 1 etaj din Plopeni. Dacă ştie cineva anul exact ale acestor construcţii să mă contacteze!

Conform Wikipedia, fabrica de armament Plopeni a luat fiinţă în 1938 iar în jurul ei a apărut o colonie muncitorească în 1939, a cărei construcţie a continuat către anii 1960. În anii 1950 se construiau blocuri de către fabricile naţionalizate, program naţional de locuinţe în masă a apărut la sfârşitul anilor 1950.

Au urmat cvartalele 8 Martie în 1957 (actuala strada Mândra), Pistol în 1958 (strada 24 Ianuarie), George Topârceanu în 1957, Brazi în 1957-1960 (actual Eminescu), Haşdeu-Milcov în 1959, 3 blocuri pe strada Curcubeului, 2 blocuri în spatele la Palatul Telefoanelor în 1959, 1 bloc pe Tache Ionescu în 1960. Acestea au camere înalte de aproximativ 3 metri exceptând 3 din blocurile din Eminescu şi Haşdeu-Milcov care s-au construit după introducerea standardului de 2,5 metri în 1959.

Pe Găgeni s-au construit nişte blocuri 105A-B, 107A-C, 109A-B (8 scări, 84 apartamente), plus 63 case duplex. Case tipizate s-au mai construit şi pe strada Reconstrucţiei, zona străzilor Granitului / Răzoarei, zona străzilor Frăţiei / Dâmboviţa. Ştie cineva anul construcţiei?

Construcţia a luat amploare în Zona Centrală în 1960 (blocul Cinemascop se pare că a fost primul): Democraţiei-Muzicanţi în 1961, Republica în 1962 (azi Republicii-Andrei Mureşanu), Nord tot în 1962.

Zona centrală

În zona centrală s-au construit o serie de blocuri în 1960-1965 totalizănd aproximativ 1400 apartamente, apoi blocurile Mercur, Unirea în 1981 şi cele de pe C. D. Gherea, apoi au urmat demolările masive şi construirea blocurilor A1-A8, B1-B2, C1, D4-D10, F1, J3-J6, K1-K15, L1-L4, P, R, totalizând alte 1400 apartamente.

Presupun că proiectul includea încă vreo 1000-1500 apartamente. Dacă latura nordică a Pieţei Eroilor au fost construite blocuri, pe latura sudică au fost săpate fundaţii în 1989 şi nu s-au mai construit, o fundaţie era pentru un bloc de 17 etaje cu 3 laturi care se zvoneste că avea un restaurant rotativ în vârf (eu nu prea cred că poţi pune restaurant pe un bloc de locuinţe, cum ajungeai acolo? Împărţeai lifturile cu locatarii? Sau era cumva hotel), fundaţia a fost refolosită de blocul Petrom, altă groapă cu o fundaţie e în spatele catredalei. Zona străzii George Coşbuc urma să fie demolată în anii 1990 şi probabil Gheoghe Doja urma să fie o perdea de blocuri până în Bariera Bucov.

Centru Ploiesti

Sud-Democraţiei

Zona Sud-Democraţiei cuprinde cvartalele Brazi (blocurile B1-B11 din 1957-1958), Milcov (blocurile 1-10 din 1959) şi Constructorilor (blocurile A1-A2, B1-B6 tot din anii 1950), blocurile A-F pe Jianu-Democraţiei construite la începutul anilor 1960, blocurile Rodica, A1-A7 şi B1-B3 construite spre sfârşitul anilor 1960, Gioconda, F, F1, F1A, F1B, F1C, F2, F3, F4 construite în anii 1970. Total: 56 blocuri, 12 scări, 2202 apartamente.

Am vorbit în 2007 cu un locatar din blocul Gioconda, vecin cu arhitectul blocului, proiectul iniţial avea 17 etaje, iar cutremurul din 1977 a lovit când constructia ajunsese la etajul 9-10, a fost recalculată structura şi s-a decis reducerea înălţimii la 14 etaje. Să fie asta explicaţia pentru stilul faţadei diferit la etajul 10?

Este posibil să fie un mit inventat, fiindcă blocuri cu 17 etaje sunt doar în Bucureşti, nici un oraş din provincie nu are blocuri comuniste cu mai mult de 14 etaje. Pe proiectul din 1970 apare un bloc de 14 etaje retras care închidea strada Veronica Micle şi un bloc cu 12 etaje alăturat. Se pare că proiectul a fost schimbat, blocul cu 14 etaje fiind construit în aliniament stradal iar alte 5 blocuri de 4 etaje au fost construite pe Veronica Micle.

Alexandru Lăpuşneanu

Cartierul Muzicanţi, azi Alexandru Lăpuşneanu cuprinde blocurile 1-12 din 1961-1963, blocul 13 (nu ştiu anul), blocurile 14-15 din 1967 (15 blocuri, 42 scări, 770 apartamente). 4 blocuri au fost adăugate în anii 1980 dar le-am clasificat la blocuri izolate.

Democraţiei II

Cartierul Democraţiei II a fost început în anii 1980 pentru a lărgi la 4 benzi străzile Democraţiei şi Ştefan cel Mare şi a creea o a doua axă nord-sud. Cuprinde blocurile G, H, J, K, M, N, O + număr, total 48 blocuri, 55 scări, 906 apartamente. Lipsa literei L arată că urma să se construiască încă o zonă la nord.

Republicii-Andrei Mureşanu

Pe harta din 1960 apare sub numele “Cvartal Republica”. Cuprinde blocurile A1-A19, B1-B3, C1-C3 construite la începutul anilor 1960, blocurile R1-R6, E5, E6, E8, 201, 202A-C, 205, 207, 208, 209, 210, construite tot în anii 1960. În anii 1970 sau adăugat blocurile G1-G7, G10-G18, M1, M2, M5, blocul 88, şi 2 blocuri fără număr. Total 65 blocuri, 168 scări, 3303 apartamente. Numerele sărite şi apariţia unor blocuri cu număr de 3 cifre rămâne un mister.

Ploieşti-Nord

Primele blocuri din cartierul Ploieşti-Nord au fost date în folosinţă în 1962. Uitându-mă la harta blocurilor, am ajuns la concluzia că cartierul fusese proiectat în primă fază cu blocurile 1-46, toate din cărămidă “turn 52x11m”, “turn 25x13m”, “bară 22x12m cu scară faţă” (majoritatea acestor blocuri au bulină roşie) şi “bară 22x12m cu scară spate (care uimitor niciunul nu are bulină).

Spre sfârşitul anilor 1960 a urmat faza a doua, de îndesire cu blocuri de beton “bară lungă 27x10m”, bară confort 3 18x10m”, “cub 18x14m”, în cazul celor băgate în zona blocurilor 1-46, au fost nevoiţi să adauge o literă după număr. Faza a doua conţine şi blocurile 47-71 aflate în spatele frontului stradal de pe Cameliei cu 5 blocuri “turn 25x13m” şi 20 blocuri “cub 25x18m”, şi blocurile 101-150 către Spitalul Judeţean unde există un singur bloc cu literă după număr (109A), atât blocuri de cărămidă “bară 22x12m” şi “bară confort 3 18x10m” cât şi blocuri de beton “bară lungă 27x10m” şi “cub 18x14m”. Sunt şi 2 blocuri “cub 15×15”, model introdus după 1970.

Din fericire cartierul a supravietuiţ îndesirilor din anii 1980 şi astfel a rămas cel mai frumos cartier din Ploieşti, cu mari spaţii verzi datorită distanţei minime între faţadele blocurilor de 30 metri (25 m în cazul blocurilor construite spre sfârşitul anilor 1960).

Total 147 blocuri, 373 scări, 8596 apartamente.

Căminul 36A aflat într-o stare avansată de degradare a fost demolat în anii 2000 (ştie cineva câte camere avea?), este posibil să fi fost similar cu căminele 27A şi 27B renovate în 2007 şi oferite ca locuinţe sociale, geamurile identice mă duce cu gândul la căminele de nefamilişti cu camere de 3 x 4,5 metri, bucătării şi băi la comun. După renovare fiecare apartament are 2 geamuri (posibil unul pentru sufragerie iar cealaltă cameră a fost împărţită între bucătărie şi baie). Îmi poate da cineva detalii?

Vest I

Cartierul Ploieşti-Vest I a fost început la sfărşitul anilor 1960, proiectul iniţial cuprindea blocuri numerotate de la 1 până la 100 şi presupun că era terminat în momentul cutremurului din 1977 deoarece nu sunt multe numere lipsă, doar 34 şi 37 lipsesc.

După 1978 cartierul a fost îndesit cu blocurile A1-A14, B1-B15, C1-C2 în zona de nord-vest unde era propusă o scoală, precum şi blocurile I1-I5 la intersecţia cu strada Mărăşeşti, şi M1-M17 cam prea aproape de calea ferată (după părerea mea zona era rezervată pentru protecţie fonică, posibil cu copaci ca la Nord). Blocurile M1-M3 apar în Ghid Municipiul Ploieşti 1981 dar nu au mai fost construite. Tot în cartea din 1981 apar la Piaţa Aurora 6 blocuri numerotate A-F, 4 dintre ele au fost începute în 1989, 3 au fost preluate de ANL şi terminate în jurul anului 2000, al 4-lea a devenit clădire de birouri, iar celelalte 2 nu au fost începute.

Total 155 blocuri, 400 scări, 8995 apartamente.

Vest II

Cartierul Ploieşti-Vest II a fost început după 1970, presupunere bazată pe faptul că nu are anumite modele de blocuri existente în Nord şi Vest I. Pe proiectul din 1970 apar blocuri 101-172, strada Cosminele cu verdeaţă pe centru şi fără blocuri pe partea nordică. Este posibil ca datorită cutremului din 1977 care a oprit construcţia de blocuri monolit de 10 etaje, cartierul să fi fost reproiectat, s-au adăugat blocurile 173-181 iar în centrul cartierului s-au adăugat în anii 1980 blocurile 152 şi 153 construite înprejmuind zona de case care urma să devină parc.

Zona de sud-est cu blocul 163 s-a construit în 1988-1990 iar peste strada Cosminele s-au demolat case, urma să se construiască probabil blocul 182.

Total: 90 blocuri, 244 scări, 5985 apartamente.

9 Mai

Cartierul 9 Mai a fost început în jurul anului 1980 într-o zonă de câmp cu doar câteva case pe strada Mărăşeşti, în prezent are 79 blocuri, 121 scări, 2716 apartamente.

La momentul revoluţiei era aproape terminat, lipsind doar câteva blocuri de 7-8 etaje pe strada Libertăţii, spaţiu umplut recent de blocurile ANL începute în 2008 unele finalizate în 2010, altele rămase în construcţie în 2020.

În centrul cartierului era propusă o şcoală şi o grădiniţă, teren ocupat în prezent de 16 blocuri ANL finalizate în 2002-2003.

Încă din harta din 1970 se vede că la intersecţia străzii Mărăşeşti cu Şoseaua Vestului era propusă o intersecţie în trifoi cu 4 foi, strada Mărăşeşti urmând să treacă pe deasupra şi probabil podul continua peste calea ferată. De asemenea în spaţiul ocupat în prezent de magazinul Billa era propusă o gară destul de mare.

Mărăşeşti-Eroilor

Cartierul Mărăşeşti-Eroilor a fost început în anii 1980 deoarece nu apare în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981, dar s-a construit rapid şi are în prezent 90 blocuri, 142 scări, 2526 apartamente. Blocurile au numere 4-18+literă. Blocurile 14A-F cu 7-8 etaje au fost terminate la scurt timp după revoluţie.

În Plan Urbanistic General apar blocuri care nu s-au mai construit în zonele blocurilor 13, 17 şi 18, şi o şcoală în zona de case dintre blocurile 13 şi 15, de asemenea apare o parcare la nord de de Stadionul Astra (construit în anii 1930), care nu s-a mai realizat din cauza revoluţiei. Presupunea mea este că numerele 1-3+literă au fost rezervate pentru blocurile care urmau să se construiască la nord de strada Mărăşeşti.

Malu Roşu

Cartierul Malu Roşu a fost început după 1970, zic asta pentru că nu are anumite modele de blocuri existente în Nord şi Vest I, cutremurul din 1977 a sistat lucrările, blocurile de 10 etaje din beton monolit au fost şterse şi cartierul a fost reproiectat cu blocuri în aliniament stradal din generaţia 1980, ceea ce a întins construcţia pe 2 decade iar la momentul revoluţiei încă nu au fost terminate blocurile din zona estică, unde între Intrarea Porumbiţei şi Aleea Profesorilor era un parc în proiect. Total: 117 blocuri, 265 scări, 5710 apartamente.

Enăchiţă Văcărescu

Cartierul Enăchiţă Văcărescu a fost proiectat încă din anii 1970 sub numele Malu Roşu III cu blocuri bară paralele în stilul celor din Vest I şi II, a fost reproiectat ulterior cu blocuri în aliniament stradal iar constructia a fost început în jurul anului 1980, în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981 apărând blocurile 101-116+literă sub numele Etapa I iar restul 117-141+literă ca perspectivă. Total 168 blocuri, 247 scări, 4561 apartamente.

Cartierul era aproape terminat la momentul revoluţiei, lipsind câteva blocuri pe strada Enăchiţă Văcărescu, Cosmonauţilor, Zimbrului, etc şi cele din colţul sud-estic unde în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981 se observă un complex comercial cu 4 blocuri turn. 25 blocuri, 30 scări. Estimez că 600 apartamente mai erau în proiect. În centrul cartierului nu s-au construit blocuri fiindcă proiectul includea un parc, dar au rămas case.

Peneş Curcanul

Cartierul Peneş Curcanul apare în Ghid Municipiul Ploieşti din 1981 ca parte din cartierul Enăchiţă Văcarescu, cu blocuri numerotate 146-159 + literă, deoarece blocurile 142-145 + literă apar pe strada Podul înalt, care azi sunt parte din cartier Cantacuzino. Proiectul a fost modificat iar cartierul din prezent a fost construit doar jumătatea vestică, cu blocurile 150-156 + literă, total 50 blocuri, 57 scări, 1163 apartamente +/- 1%, lipsind doar blocul 150I probabil 10 apartamente. Este singurul cartier din Ploieşti unde apartamentele de 3 camere depăşesc 50%, mai exact 707 (61%) din apartamente au 3 camere.

Se presupune că blocurile 142-149 urmau să se construiască în jumătatea estică, unde strada Torcători urma să fie lărgită la 4 benzi şi aliniată cu Podul Înalt.

Gheorghe Grigore Cantacuzino

Cartierul Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost început la sfârşitul anilor 1980 şi cuprinde blocurile 1, 2, 3, 4, 10 + literă. Total 43 blocuri, 45 scări, 979 apartamente.

Demolările selective şi blocurile 10C-10D retrase de la stradă arată că proiectul includea realinierea străzii Cantacuzino cu Vasile Lupu pentru fluidizarea circulaţiei către Vest. Presupun că blocurile 5, 6, 7, 8, 9 urmau să fie construite între Elena Doamna şi Cantacuzino / Vasile Lupu, ceea ce ar însemna că revoluţia a prins cartierul construit în proporţie de 30%. Ar fi interesant să găsim proiectul cartierului.

Republicii Vest I

Dacă partea estică a bulevardului Republicii era sistematizată încă din anii 1960, pe partea vestică construcţia a început după 1970, cu blocurile 1, 2, 3, 4, 6 + literă retrase de la stradă. După 1975 s-a trecut la blocuri în aliniament stradal, ajungând la o densitate insuportabilă pe ambele părţi ale bulevardului, blocurile 5 şi 8-24 + literă, numerotarea e un haos total, blocurile 12E, 13D, 13E, 17B fiind construite pe partea vestică când restul blocurilor 12, 13, 17 sunt pe partea estică.

Total: 103 blocuri, 119 scări, 3697 apartamente +/- 1%.

Republicii Vest II

După 1980 construcţia blocurilor a fost prelungită la sud de Piaţa Mihai Viteazu, cu blocuri numerotate 26-33 + literă. Total 84 blocuri, 88 scări, 2252 apartamente +/- 2% (nu sunt sigur de numărul de apartamente în câteva blocuri).

Interesant e că blocurile 33 sunt A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, N, S, T, U, literele lipsă par a fi rezervate pentru o blocurile care puteau fi construite în cazul demolării cvartalului Pistol construit în 1958.

Gheorghe Doja

Numerotarea blocurilor din Republicii II se continuă în cartierul Gheorghe Doja care conţine blocurile 34-37 + literă dar şi 45 + literă, total 50 blocuri, 53 scări, 1251 apartamente +/- 1%.

La momentul revoluţiei se construia blocul 45E-F la intersecţia Gheorghe Doja cu Văleni, care urma să fie continuat de 45D ca să fie simetric, însă nu a mai apucat. Zona de vizavi a fost demolată, teren ocupat azi de Banca Comercială şi Petrom, e interesant de aflat ce număr avea blocul care urma să fie construit aici. Rămâne un mare mister unde erau planificate blocurile 38-44?

Poştei-Bucov

Cartierul Poştei-Bucov conţine blocurile A1-A2, B1-B4, C1-C2, construite la mijlocul anilor 1970. 8 blocuri, 8 scări, 320 apartamente.

În proiectul din anii 1970 apar mai multe blocuri, probabil acestea nu au apucat să fie construite până la cutremur când construcţia de blocuri monolit a fost interzisă.

Mihai Bravu

Cartierul Mihai Bravu a fost proiectat încă din anii 1970 sub forma unui cartier cu blocuri bară asemănător cu Vest II şi Malu Roşu, care se începea la nord de strada Mihai Bravu şi se sfârşea în Dâmbu la nord. Din proiectul iniţial s-a construit doar un grup de blocuri pe Aleea Metalurgistilor şi Strada Sabinelor, inclusiv un bloc de 10 etaje, construcţie de tip monolit care a fost interzisă după cutremur.

Ghid Municipiul Ploieşti din 1981 arată doar grupul de blocuri construite pe Aleea Metalurgistilor şi Strada Sabinelor, care în mod misterios au numere destul de mari 2, 6-7, 13, 16-19, 46-59 + literă, cartierul a fost reproiectat în anii 1980 cu blocuri în aliniament stradal care au umplut numerele lipsă de la 1 la 60 + literă, lipsind 8, 11, 14-15, 20, 27, 42-44. Se văd multe blocuri cu pereţi netencuiţi care arată că urma să se alipească de noi blocuri, lipsesc blocuri de colţ care urmau să închidă frontul a 2 străzi, pe strada Grădinari e o zonă virană mare, azi ocupată de Lidl şi Darkoprint.

Printre ultimele blocuri construite în 1989 se numără 5, 12, 40, şi 41. De notat că Aleea Chimiei e compusă din 2 segmente fără legătură, presupun că urmau să fie demolate casele de pe strada Matei Basarab şi construirea unor blocuri în plus.

Mihai Bravu e singurul cartier din Ploieşti care nu are o şcoală. Ar fi interesant de găsit proiectul cartierului în forma din anii 1980, să vedem unde urmau să fie amplasate şcolile şi ce planuri mai erau pentru strada Matei Basarab.

Bulevardul Bucureşti

Trecerea peste calea ferată se făcea pe un pod sub formă de U cu rampe abrupte care erau un pericol pentru traficul auto, inexistent la momentul construcţiei podului la sfârşitul secolului 19. Ieşirea se făcea pe strada Industriei, numită Democraţiei. Încă din anii 1930 se plănuia înlocuirea podului cu un pasaj subteran. În 1942 se plănuia mutarea gării bombardate către vest şi realizarea pasajului, însă în 1945 s-a decis reconstrucţia gării pe acelaşi amplasament, amânând construcţia pasajului.

Podul actual a fost inaugurat în 1961, podul vechi fiind demolat în 1965, la fel şi podul metalic pietonal aflat mai spre gară. Odată cu podul s-a construit şi Bulevardul Bucureşti prin spatele caselor dintre străzile Industriei şi Bărcăneşti.

Pod Gara de Sud

Datorită priveliştei urâte s-a decis construcţia singurului cartier de blocuri construit în afara inelului de cale ferată. După spusele unor locatari, primul bloc din Bariera Bucureşti, blocul 9 urma să fie dat în folosinţă în martie 1977, dar datorită cutremurului nu li s-a permis oamenilor să se mute până ce blocul a fost expertizat o lună mai târziu.

Cartierul iniţial cuprindea blocurile 1-13, blocurile 14-17 apar cu linie punctată în Ghid Municipiul Ploieşti 1981, presupun că s-au construit prin 1984-1987. Total: 67 blocuri, 77 scări, 2611 apartamente +/- 1%.

Ştie cineva când s-a construit Universitatea de Petrol şi Gaze şi Liceul 1 Mai?

Blocuri izolate

11 din ele fiind în zona Cantacuzino – Vlad Ţepes, 3 pe Buna Vestire, 2 pe Romană, construite în anii 1960-1970. Alte blocuri izolate, dominate de cămine cu băi la comun şi garsoniere, se află în zonele industriale Teleajen, Crâng, UZUC (Frăţiei) şi Alexandru Lăpuşneanu. Căminul de la AFI Palace a devenit Hotel Forum, căminul din Mimiu şi cel de lângă Feroemail sunt azi locuinţe sociale, alt cămin se află în Bereasca, abandonat (fără geamuri).

Ce urma?

Din fericire Bulevardul Republicii şi strada Gheorghe Doja până la Văleni au fost finalizate până la revoluţia din 1989, astfel traficul nord-sud e cât de cât fluid. Studiind ritmul construcţiilor din 1985-1989 dar şi alte oraşe, pot zice că dacă mai rezistam regimului comunist încă 5 ani, oraşul era azi mult mai frumos şi traficul auto era fluid şi pe directia est-vest, în 1991-1992 se Gheorghe Grigore Cantacuzino era conectată cu Vasile Lupu către Piaţa Eroilor iar până în 1995 urma să fie lărgită la 4 benzi cea dea 2-a axă nord-sud pe linia tramvaiului 101, străzile Mărăşeşti şi Mihai Bravu până în centru, strada Gheorghe Doja până la ieşirea spre Bucov, şi inelul 2 (străzile Eroilor, Podul Înalt, Nicolae Titulescu).

Probabil urmau să fie începute noi cartiere, unul din ele ar fi umplut zona dintre străzile Gheorghe Grigore Cantacuzino şi Mărăşeşti, la est de Torcători, dar este posibil să fi apărut blocuri şi în zone mai mărginase, ca Bereasca, după cum au apărut în alte oraşe la sfârşitul anilor 1980.

Alte oraşe

Băicoi

Băicoi are doar un număr mic de blocuri în zona centrală construite în 1970-1990 şi câteva blocuri în zona vestică unde sunt şi unele din anii 1960. Total 41 blocuri, 68 scări, 1578 apartmamente +/- 1%, 20681 locuitori la recensământul din 1992, la 3 persoane pe apartament ar însemna că 23% din populaţie locuia la bloc în 1992.

Bucov

Comuna Bucov include un bloc şi un cămin pe drumul naţional, dar şi colonia 1 Mai din anii 1950 şi colonia Pleaşa din anii 1980 cu 9 blocuri, 13 scări, 188 apartamente, plus căminul de nefamilişti cu 100 camere (unele pot fi băi şi bucătării, nu camere de locuit). În ce scop au fost construite în mijlocul câmpului rămâne un mister. Izolarea face ca satul să aibă unele din cele mai ieftine apartamente din România, similar cu Valea Jiului, când apare un 2 camere pe OLX costă sub 5000 EURO.

Floreşti

Floreşti seamănă cu Plopeni dar la scară mai mică, construcţia a început în anii 1950, cu 9 blocuri cu 1-2 etaje şi 11 case, în anii 1970 s-au construit 12 blocuri / 21 scări cu 4 etaje la nord, iar în 1980 s-a demolat şi construit la sud Centrul Civic cu 12 blocuri de 2-3 etaje. Total: 25 blocuri, 42 scări, 776 apartamente.

Interesant e că pe harta din 1970 arată un număr mai mare de blocuri la nord, 5 cămine de nefamilişti din care s-au construit doar 2.

Filipeşti de Pădure

Comuna Filipeşti de Pădure are în centru 1 bloc / 2 scări în stil 1960, 2 blocuri / 4 scări în stil 1970, 18 blocuri / 29 scări în stil 1980. La nord mai sunt 3 blocuri / 5 scări. Total 24 blocuri, 39 scări, 706 apartamente.

Minieri

Satul Minieri din Filipeştii de Pădure mi-a atras atenţia datorită construcţiilor ordonate în câmp fără vreo mină sau altă industrie în zonă (cică mina era la vreo 6 km spre vest).

Din satelit, cele 89 case duplex şi 16 case simple, plus strada în formă de U care se înfundă îmi dă impresia că a fost proiectat un cartier simetric a cărui construcţie a fost întreruptă brusc, posibil din cauza războiului sau sosirii guvernului comunist, rămânând neterminat asimetric. Cele 16 blocuri cu 1 etaj şi camere înalte în care estimez că sunt 144 apartamente, plus un cămin cu 40 camere, sunt şi ele aranjate simetric, îmi dă impresia de coloniile muncitoresti din anii 1950 deşi s-ar putea să mă înşel şi să fie mai vechi. Apoi cele 4 blocuri cu 2 etaje şi 18 apartamente fiecare, sunt construite după introducerea în 1959 a standardului de 2,5 metri înălţimea tavanului, în anii 1960 s-a mai consruit un bloc cu 3 etaje şi 32 apartamente. Aştept confirmare şi alte informaţii.

Locuitorii trăiesc în sărăcie, blocurile sunt într-o stare avansată de degradare şi foarte puţine maşini se văd pe Google Streetview.

Sinaia

În Sinaia construcţia blocurilor a început la sfârşitul anilor 1950 cu blocuri de 2-3 etaje identice cu cele construite în 1959 în cvartalul Milcov din Ploieşti. Sinaia este unul din cele mai mici oraşe care include blocuri turn, mai exact 2 blocuri monolit de 10 etaje pe Aleea Iancului (lângă cazino).

Harta Ploiesti PDF, harti vechi

Cutremurul şi blocurile cu bulină

bloc cu bulinaObserv o diferenţă bruscă cam de 20% între preţurile apartamentelor dinainte de 1977 şi cele de după 1977. Observ diverse persoane care întreabă în ce cartiere din oraş se găsesc blocuri construite după 1977. Populaţia României crede că toate blocurile dinainte de 1977 sunt nesigure iar cele de după 1977 sunt sigure. GREŞIT! Am văzut blocuri care au trecut marele cutremur din 1977 fără nici o crăpătură, şi blocuri construite după 1977 care s-au crăpat la cutremurele medii din 1986 şi 1990.

Daţi share pentru a ajuta lumea cu informaţii CORECTE!

Articol publicat pe 1 Martie 2019 şi completat ulterior. Ai informaţii de adăugat sau vreo opinie contrarie? Lasă un comentariu în josul paginii.

Progresul tehnologic de la sfârşitului secolul 19, în special inventarea ascensorului şi betonului armat a permis construirea de clădiri din ce în ce mai înalte. La începutul secolului 20 diverse ţări au reglementat folosirea betonului armat.

După cutremurul din San Francisco (1906) au apărut primele reglemtări seismice din lume, după cutremurul din Messina (1908) au apărut reglementări şi în Europa. În România s-a publicat abia în 1927 traducerea normelor de proiectare germane din 1925, scrise pentru clădiri de maxim 30 metri înălţime într-o ţară fără cutremure puternice (sursa: we-better.com).

Perioada interbelică a fost un boom imobiliar, investitorii cumpărau case în zonele centrale pe care le demolau şi înlocuiau cu blocuri cu până la 12 etaje. În spatele faţadelor Art Deco adeseori simetrice şi cu elemente repetitive se ascund compartimentări dezordonate. Arhitecţii interbelici puneau accent pe a satisface dorinţele investitorilor şi nu pe respectarea normelor, proiectând blocuri care să umple în întregime parcelele de teren, adeseori cu forme neregulate. Stâlpii subdimensionaţi şi nealiniaţi în plan orizontal, uneori nici în plan vertical datorită etajelor superioare retrase, plus faţadele cu bowindouri şi alte decoraţiuni grele, le-au făcut vulnerabile la cutremure.

blocul Carlton blocul Belvedere

Din perioada interbelică până în 1963 majoritatea blocurilor cu maxim 4 etaje se făceau doar din cărămidă fără stâlpi de beton iar la blocurile înalte se puneau stâlpi de beton subdimensionaţi, fără a fi proiectate să reziste la cutremurele Vrâncene. Multe din blocurile comuniste din 1950-1963, în special cele din 1960-1963 făcute din economie cu pereţi interiori de 10 cm grosime, au suferit avarii în 1977, ele fiind expertizate şi încadrate în clasele I şi II de risc seismic.

Normele seismice s-au introdus în România prima dată în 1963, datorită cutremurului de la Skopje. Norme inspirate din normele americane şi sovietice unde se produc cutremure de suprafaţă, fără a se cunoaşte multe despre cutremurele de adâncime din zona Vrancea. Normele au fost actualizate în 1970, 1981, 1996, 2006, 2013 (sursa: revistaconstructiilor.eu).

Din 1963 toate blocurile se fac cu elemente de beton. Blocurile construite în 1963-1990 au fost proiectate să reziste la cutremure de până la 8 grade, însă la cutremulul din 1977 s-a observat că normele nu au funcţionat corect în cazul unor blocuri turn. Cutremurul din 1977 pus capăt construcţiei de blocuri turn din beton monolit datorită lipsei de elasticitate, dar asta NU înseamnă că blocurile din 1963-1977 din panouri prefabricate sau stâlpi de beton şi pereţi de cărămidă sunt nesigure. Doar blocurile monolit (unele, cele în care s-au sesizat probleme) au fost expertizate şi au primit bulină.

După 1980 majoritatea blocurilor înalte s-au făcut din diafragme de beton şi pereţi de BCA pentru a le oferi o elasticitate, unele din aceste blocuri au suferit crăpături la pereţii ne-structurali la cutremurele din 1986 şi 1990. Blocurile de 4 etaje se construiau din panouri prefabricate fără stâlpi, de asemenea au suferit crăpături îmbinările pereţilor. Dar asta NU înseamnă că se vor prăbuşi, e normal ca betonul să se crape în timp ce blocul rămâne în picioare datorită armăturii. Dar în anii 1980 se construia în grabă şi este posibil ca la unele blocuri panourile prefabricate nu au fost sudate corespunzător.

Blocurile construite în boom-ul imobiliar de după 2000 în teorie trebuiau proiectate să reziste la cutremure de până la 8,5 grade, dar în practică fiecare proiectează cum îl duce capul iar primăriile dau autorizaţii de construcţie fără să verifice dacă respectă legea. Unii dezvoltatori imobiliari, în goana după profit, au construit mai multe etaje faţă de câte fuseseră proiectate iniţial, unele blocuri au de defecte de construcţie (betonul nu a fost turnat corect şi a lăsat expusă armătura), punând comportamentul la cutremur sub semnul îndoielii. Exemplu: Asmita Gardens – probleme grave la structura de rezistenta (cel mai înalt complex rezidenţial din România).

Urmează o altă întrebare: câte dintre blocurile care au fost proiectate să reziste la cutremure de 8 grade, vor mai rezista? Nevoile de recompartimentare a apartamentelor şi spaţiilor comerciale după 1990 au dus în unele cazuri la demolarea unor pereţi de rezistenţă şi există riscul ca unele blocuri construite după 1977 să se prăbuşească ca cele 2 blocuri din anii ’60 prăbuşite în 1977. Din păcate la expertiza care stabileşte clasa de risc seismic nu se inspectează interiorul fiecărui apartament.

Părerea mea că un cutremur identic ca magnitudine, adâncime şi oră ca cel din 1977 va produce 5.000 – 10.000 morţi, datorită degradării clădirilor, plus că seara e plin centrul vechi din Bucureşti unde sunt majoritatea clădirilor cu bulină. Se vor prăbuşi blocuri din fiecare generaţie, <1963, 1963-1977, 1977-1990, >2000 iar lumea va realiza în sfârşit că anul construcţiei nu este aşa important, totul depinde de cum a fost întreţinut blocul şi de NOROC.

Care vor fi oare efectele cutremului următor asupra preţurilor imobiliare? Cel mai probabil toată piaţa va scădea, dar unii spun că dacă se vor prăbuşi suficiente blocuri şi stocul de locuinţe va fi redus semnificativ, cele care au scăpat fără avarii să crească preţurile. Este posibil să reapară teama de a locui la bloc, ceea ce face investiţiile în terenuri pentru case mai profitabile.

Efectele cutremurelor

Cutremurul din 1940 (7,4 grade richer şi 133 km adâncime), în Bucureşti un singur bloc s-a prăbuşit: Carlton, alte zeci de blocuri au fost avariate. Majoritatea pagubelor s-au înregistrat în Moldova. Se estimează 1000 morţi, informaţiile exacte au fost cenzurate datorită războiului.

Nici azi nu se ştie cauza principală a prăbuşirii blocului Carlton, diverse site-uri spun că unii stâlpi fuseseră sparţi pentru a mări sala de cinema, altele că aşa a fost proiectul de la început, stâlpii din spate se sprijineau pe grinzile sălii de cinema fără a avea continuitate către sol, altele că blocul a intrat în balans prăbuşindu-se către stradă, altele că betonul avea slabă calitate, etc.

Cutremurul din 1977 (7,2 grade richer şi 94 km adâncime) deşi mai mic, a fost simţit cu intensitate mai mare şi a produs mai multe pagube decât cutremurul din 1940, datorită adâncimii mai mici a propagat unda de şoc către Bucureşti unde s-au prăbuşit 33 clădiri mari, unele avariate de cutremulul din 1940. 1578 morţi din care 1424 în Bucureşti.

Alte sute de blocuri au fost avariate, de exemplu blocurile Mercerie şi Tehnoimport, şi hotelul Dorobanţi din pozele de mai jos (puteţi observa crăpături diagonale pe faţadele de cărămidă), acestea au fost cârpite, stâlpii îmbrăcaţi într-un nou strat de beton, etc, pentru a le aduce la starea dinainte de cutremur, însă nu consolidate pentru a corespunde normelor seismice actuale. Avariile suferite la cutremur plus infiltraţiile de apă în crăpături le aduc în pericol iminent de prăbuşire la următorul cutremur.

Bloc Mercerie grav afectat la cutremurul din 1977

Un articol despre blocurile prăbuşite sau avariate https://dokumen.tips/documents/rile-din-1940-si-1977.html

Poze la 1 luna dupa cutremur https://www.facebook.com/pg/muzeulcineastuluiamator/photos/?tab=album&album_id=1911665608888540&__tn__=H-R

Din clădirile comuniste, 3 s-au prăbuşit pentru că aveau “defecte”: o scară a blocului 30 de pe strada Ştefan Cel Mare colţ cu Lizeanu cu o agenţie loto la parter care a spart un stâlp de rezistenţă pentru a face loc unei maşini în vitrină, şi scara F a blocului OD16 de pe Bulevardul Armata Poporului (azi Iuliu Maniu) unde şeful de şantier a furat din materiale, a 3-a clădire prăbuşită fiind Centrul de Calcul al Ministerului Transporturilor. Toate 3 fiind reconstruite într-un stil diferit faţă de cel iniţial.

Bloc Lizeanu prabusit la cutremurul din 1977 Bloc Militari prabusit la cutremurul din 1977

În Prahova s-a prăbuşit un cămin de nefamilişti în Plopeni şi multe clădiri au fost avariate printre care Palatul Culturii, Halele Centrale, Primăria (demolată) Pasajul Cooperativa (demolat), etc, iar toate blocurile din Andrei Mureşanu şi Nord construite până în 1963 le-au fost căptuşite colţurile cu beton. Sursa: ph-online.ro şi  republikanews.ro.

Palatul Culturii Ploiesti la cutremurul din 1977 Pasajul Cooperativa Ploiesti avariat la cutremurul din 1977 Bloc din Ploiesti avariat la cutremurul din 1977

Cutremurele nu afectează doar blocurile, dar nu s-a relatat nicăieri câte case s-au prăbusit în satele României. E bine de ştiut că majoritatea caselor se construiau de ţărani cu materiale de proastă calitate găsite la faţa locului, fără arhitecţi şi ingineri.

Lista blocurilor cu bulină

Diverse oraşe: http://www.mdrap.ro/constructii/siguranta-post-seism-a-cladirilor/programe-de-prevenire-a-riscului-seismic/-8247/-9738

Bucureşti: http://amccrs.pmb.ro/docs/Lista_imobilelor_expertizate.pdf

Ploieşti:  http://www.ploiesti.ro/blocuri%20expertizate3.pdf
https://www.observatorulph.ro/social/49275-lista-blocurilor-din-ploiesti-unde-nu-e-bine-sa-locuiesti

Buzău: http://primariabuzau.ro/institutia-arhitectului-sef/lista-cladirilor-de-locuit-clasa-i-iii-risc-seismic/

Numarul de cladiri cu risc seismic

Apartamentele din blocurile cu bulină au preţ aproximativ 20-30% mai mic faţă de cele fără bulină din aceeaşi zonă, nu neapărat din cauza riscului prăbuşirii, ci din cauză că nu poţi obţine credit ipotecar pentru cumpărarea apartamentelor în blocurile cu bulină. Cumpărăturii trebuie să vină cu banii jos şi astfel numărul de clienţi este redus, vânzătorii fiind nevoiţi să scadă din preţ în funcţie de cât de mult se grăbesc să vândă.

În mod normal, expertizele se fac doar la blocurile unde au fost semnalate avarii în 1977.

Primăriile unor oraşe au publicat pe internet lista blocurilor expertizate şi încadrate în clase de risc seismic, dar restul clădirilor “fără bulină” nu ai de unde să ştii dacă au fost expertizate şi declarate sigure, sau nu au fost niciodată expertizate, caz în care rişti să cumperi un apartament cu 60.000 euro iar anul viitor blocul este expertizat, primeşte bulină iar apartamentul tau va fi evaluat la 50.000 euro dar nu îl cumpără nimeni până nu îl laşi la 40.000 euro.

Ca să nu vă faceţi griji, sfaturile mele ar fi în ordinea asta:
(pentru cei din Bucureşti, Prahova, Buzău, Vrancea, Galaţi, Bacău, Vaslui, Iaşi)
În alte judeţe cutremurele se resimt la intensitate mai mică iar şansele să fie clădiri prăbuşite sunt mici.

1. Evitaţi blocurile dinainte de 1963 (cu mici excepţii, un număr mic dintre aceste blocuri sunt totuşi sigure).
2. Evitaţi blocurile din 1963-1980 din beton monolit şi 8-10 etaje. Sunt sigure cele din beton cu 4 etaje şi cele din cărămidă şi prefabricate indiferent de numărul de etaje.
3. Evitaţi blocurile cu magazine la parter indiferent de anul construirii. Chiar dacă azi sunt sigure, există un risc (mic) ca magazinele care se vor schimba în viitor să facă renovări incorecte care pot afecta structura de rezistenţă ca pe Lizeanu.

Unele blocuri se prăbuşesc FĂRĂ cutremur

S-au scris multe despre cele 33 blocuri prăbuşite în Bucureşti în 1977, dar eu vreau să vă aduc la cunoştinţă un caz mai puţin cunoscut: în Uricani una din cele 3 scări dintr-un bloc din anii 1950 din cărămidă fără stâlpi de beton s-a prăbuşit din senin în anul 2000, scara respectivă cu 9 apartamente fiind nelocuită de jumătate de an datorită stării avansate de degradare, celelalte 2 scări fiind evacuate după incident iar întregul bloc a fost demolat. Alte 4 cazuri de prăbuşiri de planşee au avut loc în Valea Jiului (sursa: informatiavj.ro).

Nu am găsit nici o poză cu blocul din Uricani prăbuşit, dar era din acelaşi model cu acesta (observaţi starea de degradare).

În 2011 un bloc de cărămidă s-a prăbuşit în acelaşi mod în Rusia, pe acesta cineva l-a surprins cu camera video.

În seara zilei de 19 Iunie 2019 un bloc P+8 s-a prăbuşit în Otaci, Republica Moldova. Nu au fost victime deoarece blocul fusese evacuat, fisuri apăruseră cu 3-4 zile înainte, însă nu am înţeles cu cât timp înainte de prăbuşire a fost evacuat. Se ştie că blocurile din Uniunea Sovietică nu au fost proiectate să reziste la cutremure, chiar dacă Moldova e în raza în care cutremurele Vrâncene produc pagube. Pe video se observă că blocul e făcut din cărămidă fără stâlpi de beton, asemănător blocurilor din România construite până la introducerea normelor seismice din 1963, lucru care l-a făcut vulnerabil la instabilitatea solului afectată de ploile recente, dar la ştirile PRO TV a zis că blocul ar fi avut 26 ani vechime, ceea ce ar însemna că ar fi fost construit în 1993. Să fie adevărat? Asta ar fi altă posibilă explicaţie, În anii de haos după comunism se lucra neglijent, dar chiar se construiau în Moldova blocuri din cărămidă după 1990?

Momentul prăbuşirii: https://www.facebook.com/novosell/posts/2503249723059810
Filmare cu drona: https://www.youtube.com/watch?v=SxAUj8PpEbU
Alte filmări cu drona: https://www.youtube.com/channel/UCptl2xiq1Ys8ossTyFyq64A
Ştire: https://www.youtube.com/watch?v=N2W-i-0z-Bg

Update: am găsit o reconstituire detaliată https://oamenisikilometri.md/prabusire/, blocul a fost proiectat în 1983 şi a fost finalizat în 1992 cu grave defecte de construcţie (mai mult nisip decât ciment), pereţii au început să troznească în dimineaţa zilei de 19 Iunie, autorităţile au intervenit şi după câteva ore de contradicţii, s-a decis evacuarea blocului la 20:00, prăbuşirea având loc la 21:20. O decizie luată în ultima clipă a salvat toţi locatari.

Alte prăbuşiri: Casa Ilie Lumanararu s-a prăbuşit în Ploiesti (2005), balcon smuls de vânt în Berceni (2016), planşeu prăbuşit în centrul vechi (2018).